Slujire publică,  Viață creştină

Despre începutul slujirii mele

Rătăceam. Mă aflam în Biserică. Participam la părtășia credincioșilor cu trupul. Eram unul dintre cei care reglam sunetul. Nu mai făceam microfonii, pentru că aveam experiență cu mixerul. Cred că și azi m-aș descurca să ”mixez”, dar nu mai am oferte. Glumesc. Îmi cunosc bine chemarea. Îmi știu locul și rolul în trupul lui Isus Hristos.

Convertirea

Rătăcirea mea a luat sfârșit la 15 ani și jumătate. Nu am făcut nimic pentru convertirea mea. Poate doar că mergeam la Biserică. Se pune asta? Hristosul înviat și-a făcut timp de mine. Și de mine și de alții. Domnul e bun, nespus de bun.

Am fost născut din nou, botezat cu Duhul Sfânt, botezat în apă (de către tatăl meu, cel din fotografie cu microfonul în mână). Nu pentru toți sunt convingător privitor la experiența mea cu Duhul, ca act distinct și separat de convertire și botez în apă. Sunt penticostal convins. Penticostal și în teorie și în practică.

Nu aveam 16 ani când am ajuns prima oară la amvon. Da, la acel loc de unde se predică în unele Biserici creștine. În unele nu mai există acel loc distinct și bine definit. E bine, e rău? Acum avem (nu în Biserica unde am crescut sau unde slujesc acum), o platformă, un loc mai înalt, în partea din față a sanctuarului. Acel loc îl împart deopotrivă, cântăreții și predicatorul.

Chemarea în slujire

Cum am ajuns acolo? La masă (așa numește bunicul soției amvonul). Liderul de tineret m-a trimis. Pastorul m-a chemat. Și după 17 ani încă frecventez acel loc. E un loc central, de unde poți vedea chipurile credincioșilor. E un loc onorant, nu pentru că ești în fața oamenilor, ci pentru că transmiți mesajul Dumnezeului preaînalt. Locul acela e și un loc care te responsabilizează și pentru care voi răspunde. Ce mesaj aduc, cum transmit Cuvântul și de ce nu, cum mă urc acolo.

Tatăl meu e prezbiter. Predicator. Poate unii cred că e gena, se transmite pe cale ereditară chemarea de a predica Evanghelia. Nu sunt de acord. Deși, mi-aș dori ca băiețelul meu de 4 ani, să-i semene bunicului lui și mie. Chiar străbunicului pe care nu l-a cunoscut. Tatăl mamei mele a fost predicator și bunicul mamei mele a fost pastor, Bănoi Grigore.

Aşa cum există o chemare la mântuire, cred că există și o chemare în slujire. Talant sau talanți încredințați. Aduceți-vă aminte de pilda talanților. Matei 25.

Pregătirea pentru slujire

Concomitent cu hotărârea pastorul Bala Zaharia să organizeze seri de tineret a început şi slujirea mea. O slujbă pe lună, ultima joi din fiecare lună, pusă deoparte pentru slujirea și formarea tinerilor. Obiceiul acesta încă se păstrează, iată de 17 ani aproape.

Știam textul de unde urma să se predice, de la începutul lunii, și toată luna îl citeam, studiam, chiar dacă predicam, chiar dacă nu. Eram licean și drumul de întoarcere acasă, îl parcurgeam meditând la acel pasaj. Mergeam pe un drum mai retras, mai lung puțin, dar aveam timpul meu de reflectare asupra Scripturii.

Citirea Scripturii era un deliciu. Am avut harul ca de mic să fiu familiarizat cu textul sacru.

Părinții ne-au pus de mici Scriptura în mână. Mi-a rămas pentru totdeauna în minte imaginea tatălui meu care îi citea mamei mele cărți în timp ce mama croșeta, în același timp sora mea (Dina) și cu mine, fiecare cu câte o Biblie în mână, făceam concurs cine gășește mai repede cartea din Biblie pe care ne-o indica tati.

Pe vremea tinereții mele nu existau nici tablete, nici console, și tot ce apărea atunci pe piață nu ne permiteam noi. Ce bine a fost. Provocări mai puține. Cel puțin pe partea tehnologiei și divertismentului. Apropo, am crescut și fără televizor, așa că ispita să-mi pierd vremea în fața lui era (cel puțin în casa noastră) inexistentă.

În anul 2010, visul meu de mic copil s-a împlinit. Deși îmi părea irealizabil, și azi slăvesc pe Dumnezeu pentru oportunitatea avută să urmez cursurile Institutului Teologic Penticostal, specializarea ”Teologie Penticostală Pastorală” din București (despre experiența de acolo într-un articol viitor).

Fie că ești tânăr sau trecut de prima tinerețe, dacă Dumnezeu te-a chemat la mântuire, sigur are cel puțin un talant pentru tine. Trebuie doar să accepți chemarea și să faci tot ce depinde de tine să te dezvolți și să crești, ca slujirea ta să fie din ce în ce mai profundă și mai de folos oamenilor. Doamne ajută!

2 Comments

  • Vlad Anna

    Plâng,esti wau bun scriitor si descri ffff frumos, emotia si lacrima ma cuprins ,in sangele tau curge sangele bunici mele Ludovica care a dus credinta din Bucuresti in sat ,a fost un pionier si a si trait frumos dupa scripturi eu cred ca se implementeaza din burtica chemarea Lui Dumnezeu,alegerea.Te iubesc fiule Samuel ❤🙏✍

Leave a Reply to Vlad Anna Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *