Faci rana sau o legi?

Celebra pildă a samariteanului, din evanghelia scrisă de Luca, este redată de Domnul provocat fiind de întrebarea nesinceră a unui cărturar iudeu. Isus nu s-a ”împiedicat” de/în scopul învățătorului Legii, ci a folosit ocazia ca să învețe adevărul Lui Dumnezeu, pe cei ce-L ascultau. Asta comunică pricipiul, cum că putem să scoatem folos maxim pentru ”împărăție” chiar pornind de la o ispitire, produsă de Satan.

În această pildă, sunt prezentate mai multe persoane, începând cu călătorul care devine victimă, tâlharii care sunt agresori, până la levitul, preotul și samariteanul a căror existență se intersectează cu muribundul jefuit de tâlhari.

Exceptându-l pe cel căzut între tâlhari, toți ceilalți, sunt prezentați ba agresând și jefuind (tâlharii), ba trecând nepăsători (levitul și preotul) sau în cazul samariteanului cum acesta îngrijește de cel lăsat aproape mort, sau repară lucrurile. Ce au stricat tâlharii, ce nu au făcut cei doi slujitori de la Templu, face samariteanul.

Toată această ”scenă” a rănirii și apoi a legării ranelor scoate în evidență faptul că, a face bine nu are legătură nici cu etnia ta, nici cu funcția ta (chiar spirituală), ci cu altceva mult mai important, cu o virtute: mila.

Vorbind metaforic, experiența vieții ne arată că sunt momente când nu vedem tâlhari să bată zdravăn sau să dezbrace și totuși, sunt atâția jefuiți și lăsați aproape morți. De aceea îndrăznesc să citez titlul articolului ” Faci rana sau o legi?”

”Dezbrăcăm” și noi oameni de demnitatea lor? Îi ”jefuim” de bunul lor nume? Tâlharii nu s-au mulțumit doar că l-au bătut, ci l-au bătut zdravăn. “Mingea ne mai sare la fileu” e vorba românească dar uneori se observă că replica rostită e doar o introducere, care anunță furtuna..

Ne războim atât de ușor unii cu alții. Nu renunțăm la dreptul nostru. Suntem flămânzi de glorie și dispuși să frângem relații, să călcăm peste oameni.

Samariteanul dezinteresat, se expune și el riscului de a fi jefuit. Acestui disprețuit de evrei i se face milă. Isus e arătat deseori de evangheliști, că i se face milă de gloată.

Știu eu să leg răni? Am absolvit ”cursul de prim ajutor”? Mă cheltuiesc eu pentru cel bătut, cheltuind din ”untdelemnul și vinul” meu ca să aduc nu doar alinare ci mai mult decât atât, vindecare? Dacă e nevoie azi de ceva, e nevoie de oameni care știu să lege răni.

Cuvintele cheie care îl reprezintă pe samaritean, doresc să caracterizeze viața și slujirea mea. MILĂ, RĂNI LEGATE, ÎNGRIJIRE, CHELTUIALĂ.

Ce fac pentru a trece de la vorbe la fapte?