Blogger la 18 luni

Luna aceasta am împlinit “vârsta” de 18 luni. M-am apucat să public în online din anul 2019, luna Octombrie. Scriitura mea uneori e apreciată (mulțumesc vouă pentru susținere), alteori e tolerată, ignorată, cu toate că am provocat și o reacție (mă plâng de una, una bucată reacție?) virulentă, acuzatoare. Poate că am deranjat cu poziția mea față de restricțiile impuse de stat.

Scriu, dar cine mai citeşte?

Îmi place să scriu, dar nu scriu doar de plăcere, ci și din necesitate. Uneori sper, cred e mult spus, că ajut pe cineva. Am scris înainte să postez pe blog. Puținele articole scrise anterior anului 2019 au fost publicate în revista ”Apa vieții”, revista organizației Pfingstkirche Gemeinde Gottes din Austria. Nu știu dacă cuiva i-a ajutat. De fapt mă întreb dacă mai bagă cineva în seamă articole scrise despre subiecte spirituale. Mai sunt câțiva care citesc, dar puțini. E vremea videoclipurilor, a tik-tokului, a ce vreți voi, dar nu mai e vremea cititului. Și asta e tragic, și deloc sănătos pentru minte, inimă și suflet. Am evidențiat aici indemn-la-lectura cât de necesar este cititul.

Uneori te demoralizezi, alteori prinzi aripi. Nu poți să nu fi realist. Într-o goană după divertisment, cum să mai fie relevant Dumnezeu, sau textele despre El și principiile lui. Toți le știm, în mare binențeles. Nu ne mai aplecăm să aprofundăm. Cine mai are timp de studiu amănunțit în epoca postmodernă. Totul e pe forward, pe repede înainte. Youtube a înțeles asta foarte bine și oferă posibilitatea ca să urmărești videoclipurile pe viteză de redare mai rapidă decât viteza cu care a fost înregistrat acel video. Pe de o parte nu e rău, pentru că mai sunt și materiale pe care nu vrei neapărat să le vezi, dar nu trebuie să ne înșelăm, tot superficiali ne numim.

Da, asta e adevărul, am devenit o societate superficială. Avem gusturi și aplecări mai mult decât interesante. Vrem relevanță. Biblia și Dumnezeul ei, sunt de domeniul trecutului în mintea unora. Relevant, relevant și din nou relevant. Subiecte care să facă rating, care să aibă cuvinte cheie frumos aranjate ca să fie recomandate de youtube, google și alți coloși. Ce mari au devenit. Ce mari i-am făcut noi. Da noi, muritorii, am creat zeii și mitologia.

Vreau sa scriu la un nou nivel

Visul meu, de mult prezent în mintea mea, e drept de cele mai multe ori e acoperit de urgent, de nevoi și de prezentul aglomerat, ridică capul din când în când. Se afirmă pe sine. Da. Visul. Vreau să-l împlinesc. Să nu mai aștept. Să scriu mai des, mai mult, și cel mai important să scriu calitativ. Să devin autor. De cărți. Nu doar de mici și superficiale(?) articole, eseuri. Poate, numind ce scriu eu, articole, am o părere prea înaltă despre mine.

Autor de carte. Carte creștină. Carte pentru frați și surori. Carte ajutătoare, motivațională. Carte, cărți, dar mă gândesc că poate scriind îmi arăt superficialitatea. Poate că trecerea anilor va așeza mai bine în mintea și inima mea adevărul. Mai concret, mai limpede, chiar mai de dorit de public.

Oare vor mai fi cititori când îmi voi publica prima carte? Va cucerii onlinul pe toți? Nu cred, refuz să cred. Motivul e Cartea, cea mai importantă. Da, Biblia, despre ea e vorba. Ea va exista și va continua să schimbe vieți. Să mântuiască. Pentru că Biblia audio nu e decât o variantă de avarie când nu reușești să o citești în format scris.

Cuvântul scris ajută

Mă ambiționez să cred că acele cuvinte scrise, sub inspirație de sus, de la EL, autorul Cărții, într-o carte, într-un articol, în mai multe, vor ajuta, vor mângâia și chiar vor aduce atât tărie, cât și speranță. Așa că, visul așteaptă să fie împlinit, dar eu cât voi mai aștepta? Până atunci, îmi aleg un cuvânt cheie, hai două, că e de unde. Muncă și disciplină. Poate le pot combina, disciplina muncii.

Inspirația nu te caută, dacă tu sau eu fugim de ea. Cel mai greu azi este să te concentrezi si să te lași inspirat. E prea multă gălăgie în jur. Și în noi.

Îmi urez, acum la 18 luni să muncesc mai mult și mai cu spor, ca să pot publica. Nu pentru a mă afirma. Fug de asta, mă debarasez de orice gând. Nu merită să mă afirm, chiar dacă asta aș urmării.

Mă încăpățânez să cred, că munca va fi răsplătită în viața tuturor ce vor citi, viitoarele mele eseuri și cărți. Nu știu să fac altceva mai bun(dacă nu e bine pentru tine nu mă lua în seamă), decât să citesc, să scriu și să vorbesc, să predic.

PS. Îngăduiți-mi sinceritatea, sper că nimeni nu s-a simțit ofensat, ci că toți vom lăsa în urmă superficialitatea și ne vom lăsa folosiți de Dumnezeu. Pentru slava Lui și pentru ajutorarea fiilor și ficelor Lui, și a potențialilor fii și fice.