Ce faci atunci când eşuezi?
Fiecare a trăit experiența eşecului. Poate unii dintre noi încă simțim şi astăzi efectele insusccesului, pentru că aşa e viața pe pământ şi pentru că asta e condiția noastră umană.
Eşec poate însemna un examen ratat, o logodnă sau doar o prietenie ruptă. Neascultarea de părinți, relații inexistente cu oameni care ne vor doar binele, prea multe locuri de muncă schimbate într-un timp scurt, pot fi calculate ca un eşec.
Cel mai mare eşec pe care-l poate experimenta cineva e neascultarea de Dumnezeu. Călcarea poruncii Lui. Nerespectarea voii lui Dumnezeu.
Care este răspunsul meu atunci când în mod repetat păcătuiesc ieşind în cluburi, atunci când ies cu prietenii şi consum şi eu ce nu îmi face bine, atunci când singur fiind accesez un site mizer, atunci când invidiez şi judec colega sau colegul meu de slujire?
- Aş putea să aleg calea izolării. Să rup şi mai multe prietenii (bune), să mă închid în camera mea şi mai mult ca până acum. Mă ajută să depăşesc eşecul? Dacă e uşor să cădem singuri, de ridicat e foarte greu, dacă nu imposibil.
- As putea să-mi plâng de milă şi să zic că din cauza unuia şi a altuia am ajuns aici şi că de fapt eu sunt mai bun, dar cineva nu şi-a făcut datoria față de mine şi prin urmare am eşuat din cauza lor.
- Aş putea să spun că vreau, dar nu pot. E aproape imposibil să ies de aici. Am făcut tot ce am putut, dar pofta e mai puternică şi nu există şansă de scăpare.
- Aş putea să merg la mama sau la tata, sau la pastor, sau la fratele acela pe care îl văd eu că e omul lui Dumnezeu, sau aş putea merge la liderul de tineret..
La Dumnezeu am mers de atâtea ori, dar iar am căzut şi asta nu din cauză că Dumnezeu nu m-a putut ajuta, ci din pricina că lupta pe care o duc e inegală. Eu lupt cu duhuri necurate care au putere mai mare decât mine. Am nevoie ca împreună cu mine să fie cineva care să mă susțină, sã mă sfătuiască şi mai mult să mă întrebe regulat cum stau cu lupta.
În lupta cu poftele şi orice ispită sau provocare a lumii şi a întunerecului, există biruință, dar depinde dacă caut ajutor, dacă apelez la Hristos şi la oamenii Lui, dacă uzez de armele spirituale oferite de El.
Pentru părinți
E recomandat să ne întrebăm copiii, fie ei adolescenți, tineri sau chiar căsătoriți cum le merge din punct de vedere spiritual. Cine să vegheze întâi asupra credincioşiei lor dacă nu părinții?
Trebuie tact, nu ne putem apropia oricum de copiii noştri. E nevoie să aibă încredere în noi şi să nu se simtă atacați sau că îi bănuim de trăire în păcat. Să nu fim nici prea obositori, îi vom determina să ne ocolească.
Copiii a căror părinți sunt interesați de starea lor spirituală au şanse foarte mari de reuşită.