Isus, prietenul păcătoșilor
Scripturile spun că toți am păcătuit și fiecăruia ne lipsește slava lui Dumnezeu. Scripturile mai spun că Isus nu a fugit de păcătoși, ci s-a grăbit înspre păcătoși.
Adam și Eva, primii păcătoși, au fugit din fața lui Dumnezeu, ascunzându-se. Asta e tendința noastră. Nesănătoasă tendință. Și o mai punem și pe seama nevredniciei de a sta în prezența Domnului. Încurcăm ”borcanele”.
Lucrurile s-ar schimba considerabil dacă am locui în prezența lui Hristos, dacă am veni la EL de fiecare dată când greșim. În ciuda păcatelor, dacă venim la El, putem crește în sfințenie și putem ajunge să nu mai păcătuim așa de mult și așa de des.
Isus ne dorește pe noi, așa murdari, în zdrențe. Nu contează că ”mirosim”, nu contează că nu avem un bun renume, El ne primește.
Hristos poate fi prietenul nostru dacă Îi acceptăm prietenia. El nu ne cere să fim perfecți pentru a beneficia de prietenia Lui, ci ne acceptă așa cum suntem.
Prietenia Lui înseamnă să petrecem timp cu El. Să conversăm. Când suntem deci singuri, să încercăm să comunicăm cu Isus, să-I spunem ce ne trece prin cap. Promite să ne i-a în serios. Hristos promite că conversația cu El, v-a aduce schimbare în viața noastră.
Noi ne dorim un prieten (cel puțin unul) adevărat. Cine mai știe în câți ne-am pus încrederea că ne sunt prieteni și au dezamăgit. Așa că, noi căutăm prieten, Isus își oferă prietenia, de ce să nu încercăm o apropiere?
Prietenia cu El e un câștig enorm. Isus e unic și inegalabil. El ne înțelege întotdeauna, EL… aș putea scrie atâtea despre Isus, dar, nu mai bine cauți tu prietenia Lui și experimentezi zi de zi, măreția lui Isus Hristos?