Ispitele liderilor (I)

Mă aflam în frumosul oraș Timișoara, împreună cu pastorul meu, în biroul unui cunoscut pastor din mediul evanghelic. Discuțiile noastre au ”alunecat” spre un subiect delicat și anume căderea unor puternici lideri creștini contemporani. Pastorul gazdă a spus niște vorbe pe care atunci le-am auzit prima dată și care mi-au rămas în memorie. El ne-a relatat că americanii în seminarele lor teologice vorbesc despre trei ispite ale liderilor creștini, și anume: glory, gold and girl.

Glory – glorie, faimă

Prima provocare cu care sunt asaltați liderii creștini este faima. Testul acesta e unul dificil și nu puțini l-au căzut. Nu trebuie să fii foarte cunoscut, poți să cazi examenul acesta al mândriei în pătrățica ta, acolo unde poate doar câțiva frați și surori în etate sau în alte cazuri, o mână de tinerei pe care îi slujești, te văd ca binefăcătorul lor.

Diavolul vine la noi să ne ispitească după fiecare reușită în slujire. O predică bună rostită, pentru unii poate fii momeala satanei, pentru alții, vocea melodioasă sau, reputația de om care se apleacă să ajute pe cine e în nevoie.

Eram un obișnuit al amvonului la serile noastre de tineret din Biserica Penticostală din Simeria, Hunedoara. La sfârșitul unei slujbe, sora mea mai mică mă apreciază că am avut un mesaj reușit, de față cu un tânăr care auzind a făcut remarca următoare: ” înainte de ai spune tu asta, i-a spus-o cel rău”. Nu-i așa că pare la prima vedere prea de tot să nu ai voie să-ți apreciezi fratele pentru o slujire ok? Poate da, poate nu, și totuși unii dintre cei care slujesc doar pentru asta slujesc, să adune laude și faimă. Apostolul se plîngea celor din Filipi de faptul acesta.

Dumnezeu ne cheamă să veghem. Dacă și cînd diavolul a reușit să te amăgească, ești pierdut. Nimic bun nu poate izvorî din mândria inimii tale nepocăite. Așa că ascultă-mă bine oricine ai fi, nu te lăsa amăgit că tu ești bun predicator, cântăreț, nu te lăsa adormit de cântecul de sirenă: “așa lider ca tine nu a avut biserica”. Învins de mândrie, vei merge din rău în mai rău.

Slujirea mea la tineret, nu de puține ori mi-a adus mesaje de apreciere. Ce ar trebui să fac eu acum? Să cred că sunt cel mai grozav? Nu există nici un motiv de mândrie dacă citim pilda Domnului despre robii netrebnici din Luca 16. Atunci când putem să fim un sprijin pentru un om în nevoie, atunci când reușim să empatizăm cu cei în suferință, chiar atunci când slujirea noastră schimbă vieți și prin noi se mântuiesc oameni, nu suntem decât niște robi netrebnici, conform vorbelor Domnului nostru, am făcut doar ce eram datori să facem.

Pleacă-te la piciorul crucii, liderule ce citești aceste cuvinte și roagă-te pentru un duh de smerenie. Oferă-i gloria doar lui Dumnezeu, tu stai smerit. Nu monopoliza lucrarea pe care o faci, dă-te din calea reflectoarelor să se vadă Hristos.

În definitiv, eu și cu tine suntem doar niște muritori care am primit harul să slujim pe Cel mai ilustru Stăpân și să slujim Mireasa Mirelui nostru Isus Hristos.

Smerenie se cere și iarăși smerenie. O lucrare va înflori, doar atunci când liderul e smerit și suspus lui Hristos. Lucrarea ta se va usca, va arde, dacă scopul slujirii tale e ambiția persoanală, dorința ta de afirmare.

Gloria să fie numai a Celui ce o merită și numele Lui e: Isus Hristos!