Despre relevanța slujbelor duhovnicești!

Noi evanghelicii, am privit foarte mult în curtea vecinilor tradiționaliști (a Bisericilor istorice). Am văzut, ce am vrut să vedem și am acuzat lipsa de relevanță, evidențiată în opinia noastră, prin dezinteresul credincioșilor pentru liturghie.

Reflectez acum la un aspect, și anume: Care a fost obiectivul „cercetării„ noastre? Dacă am fost conduși de un spirit polemic, nu am învățat nimic din ce au pățit ei.

Relevanța slujbelor cultelor evanghelice e de ceva ani adusă în discuție. Tot mai mulți creștini practicanți își pun întrebări referitoare la cât de des trebuie să meargă la biserică. Se cere o apologie a mersului la biserică. De ce este important să participăm activ la închinarea bisericii.

Nu sunt de dorit asemenea întrebări. Ar fi trebuit, în anii pe care i-am petrecut lângă Scriptură, să ne fii așezat doctrinele de bază în așa fel încât, acestea să nu lase loc îndoielilor.

Pe de altă parte, observând cum de la an la an, creștinii se îndepărtează de biserică fără regrete, găsesc îmbucurător faptul că sunt creștini ce își pun întrebări. Faptul că își comunică frământările, lasă loc șansei de a fii conduși din nou la învățătura Bibliei.

Rămâne de dezbătut, ce determină membrii bisericilor să acuze că slujbele sunt uneori (sau adesea?) superficiale. În lipsa focului nu am vedea fumul.

”Strigătul” celor nemulțumiți, responsabilizează factorii de decizie din biserici dar și pe cei ce slujesc deși nu sunt lideri spirituali. Trebuie ca această stare de lucruri, să fie tratată cu maximă seriozitate și căutate soluții viabile.

Mai presus de numărul de membrii care scade, grija slujitorilor trebuie să fie privitoare la socoteala pe care o vor da lui Dumnezeu, despre cei păstoriți.