”Imposibilitatea” iertării

Cum să iertăm când pare imposibil

Viața pe pământ presupune relaționare. Relaționarea reflectă o anumită poziționare a fiecăruia dintre noi. Acțiunile deliberate sau reacțiile spontane și necalculate definesc contextul în care putem răni și fi răniți.

Ajungem inevitabil în postura să producem supărare sau să fim deranjați de anumite expresii ori atitudini. Acuratețea argumentării că noi suntem predispuși să ofensăm și să fim ofensați e un fapt de necontestat.

Imposibil să iert, nu-i așa?

Trădat în dragoste

Destui adolescenți și tineri pot să ne împărtășească trăirea lor zbuciumantă, când, după promisiuni ori vorbe rostit(e) ușor, s-a ales praful de toate așteptările, pe drept manifestate. Poate ți s-a spus că ești „cea mai cea”, că pentru tine e în stare „să facă și să desfacă”. Se lasă pe sine deoparte, renunță la alții, pentru că nu-și poate imagina viața în brațele alteia.

Apoi, brusc, niciun semn de viață. Omenește vorbind, cum ai putea să ierți un asemenea băiat sau o asemenea fată? Nu-i așa că pare imposibil?

Înșelat în afaceri

Ai început o afacere cu un partener. Omul era de bună credință. Îl cunoșteai. De fapt, tu cunoșteai acele părți pe care a vrut să le evidențieze înaintea ta și a altora. Acel personaj a rămas alături de tine până au funcționat lucrurile. A încasat și nu a mai investit, în timp ce îți dădea asigurări că urmează să întreprindă ceva uluitor.

A reușit să te convingă, deși era bătător la ochi. Plata facturilor a rămas în seama ta. Și tu nu ai avut mult spațiu de mișcare. Acoperi paguba. Oare va trebui să ierți un astfel de om? Nu cumva e imposibil să ierți tocmai pentru că paguba a rămas în seama ta?

Rănit în familie

La întoarcerea din oraș, în timp ce mama pregătește bagajul pentru plecarea în concediu, ești repezită cu o vorbă. Te uiți la mama ta și lăcrimezi. De ce se întâmplă și acasă aproape ce pățești la școală? Ai impresia că valoarea ta scade cu fiecare situație de genul. Și urma să discuți, cu cea care ți-a dat viață, chestiuni deosebit de importante. Acum însă, tot ce vrei să faci e să te izolezi fără să mai acorzi șansa să fii rănită.

Va trebui oare să ierți și atunci când inima sângerează și te doare?

De ce nu oferim iertare?

În fiecare din situațiile de mai sus, poate tindem să-i îndreptățim pe cei răniți, înșelați și trădați. Aceștia dețin argumente serioase pentru a fi înțeleși că nu pot trece și ierta, nu-i așa?

Atunci când trăim din perspectiva egoismului cronic, mascat uneori de un amor propriu exagerat, nu mai suntem dispuși să iertăm. Ne punem pe noi în centrul tuturor lucrurilor, iar iertarea e ceva despre care nu vrem să discutăm.

În ultima vreme, atât în domeniul psihologiei, cât și al dezvoltării personale, există înțelegerea că trebuie să ierți pentru tine. Binele care vine din oferirea iertării e îndreptat asupra ta însuți. Tu te vindeci când oferi iertare. Te eliberezi.

Iertăm fiindcă am fost iertați

Perspectiva creștină, izvorâtă din Dumnezeul harului, vorbește despre oferirea iertării pentru că ai fost iertat. Hristos a avut milă de tine. Jertfa Lui a acoperit și păcatele tale. Și nu e greu de exprimat faptul că păcatele noastre, în lipsa morții lui Hristos, erau aducătoare de pedeapsă veșnică.

E imposibil să oferi iertare doar atunci când rămâi în zona umanului, a firii pământești. Noi suntem chemați să depășim obișnuitul. Să ne depășim condiția de muritori. Cei mai mulți dintre oameni nu iartă. Fac ceva ce e la îndemână, pentru care nu trebuie să depui efort.

Când iertarea devine posibilă

E posibil să ierți atunci când te predai. Oare pot spune eu ca apostolul Pavel că în mine, prin mine, trăiește Hristos? Hristos a iertat în permanență. Chiar pe cruce fiind, dacă alții au proferat injurii și blesteme, Fiul lui Dumnezeu a rostit rugăciuni, mijlocind pentru iertarea propriilor călăi.

E posibil să ierți atunci când alegi să te supui autorității Tatălui. Iertarea e o alegere să asculți de textul sacru al Scripturilor. Iertarea e o alegere. Iertarea e despre un angajament de a nu plăti tribut firii pământești, ci de a rodi sfințenie. Aleg să ascult nu de impulsurile mele carnale, ci de voia divină a Domnului.

E posibil să ierți atunci când te uiți în oglindă și analizezi în detaliu umblarea ta de fiecare zi. Foarte probabil că seriozitatea ta nu a lăsat loc de trăire nesinceră. Și totuși, involuntar, poate și tu ai scăpat vorbe, ai reacționat pripit și ai produs supărări, deranj și chiar răni. Ai vrea să îți fie iertate de către alții greșelile? Iartă-le și tu altora scăpările sau greșelile făcute cu știință.

Iertarea e o alegere

E drept că tu nu ești Hristos, nici eu nu sunt. Totuși, ni se cere să călcăm pe urmele Lui. Planul lui Dumnezeu pentru fiecare creștin este să devină tot mai asemănător Domnului Isus. Nu trebuie să facem un studiu aprofundat pe viața Mântuitorului descrisă în evanghelii ca să ne dăm seama că Hristosul a suferit deosebit de mult în comparație cu noi. El a oferit un singur răspuns – a iertat și s-a rugat pentru iertare.

E imposibil sau posibil să iertăm? Depinde ce alegi. A nu putea ierta nu e un dat natural. E o alegere. O alegere de partea cui ești. Alegem pe cine lăsăm să ne conducă. Alegem ce voie vrem să respectăm.

Nu rămâne în neiertare. Nu ierta din motive egoiste. Iartă plenar, iartă profund. Asta arată că Îl iubești mai mult pe El decât pe tine. Nu ierta pentru tine, iartă pentru El. Iartă fiindcă ai fost iertat. Și ai avut și tu atâtea greșeli, atâtea păcate. Dacă Domnul a fost bun și ți-a iertat marea datorie, iartă și tu infima greșeală ce ți s-a făcut.