Îl cunoşti tu pe Dumnezeu?

Dumnezeu poate fi cunoscut. Nu pe deplin fiindcă El nu se descoperă în toată măreția Lui. Oricum, şi dacă ar alege să se reveleze pe de-a-ntregul limitele noastre umane ne vor împiedica să-L cunoaştem în mod plenar.

Frumusețea lui Dumnezeu se manifestă în mod grațios prin faptul că se face de cunoscut şi omului de ştiință şi celui limitat intelectual sau cognitiv.

Revelația lui Dumnezeu prin Fiul Său Isus Hristos în Sfânta Scriptură este suficientă pentru ca să dobândim o cunoaştere mântuitoare. Să fim foarte clari, cunoaşterea care ne aduce mântuire nu e o cunoaştere despre Dumnezeu, ci o cunoaştere a Lui Dumnezeu.

Dumnezeu inițiază întâlnirea cu fiecare în mod personal. Primim “semnale” de la El. Dăm noi curs invitației de “a face cunoştință” cu Dumnezeu?

Întâlnirea personală cu Dumnezeul Creator ne va schimba perspectivele, orizontul, înțelegerea cu privire la persoana noastră, şi la Persoana Lui; va consemna în viața ta o transformare (înviere la o viață nouă spirituală) care va avea reverberații (ecou/efecte) aici şi în eternitate.

Cunoaşterea Dumnezeului nevăzut nu se rezumă doar la acel moment al întâlnirii directe, dimpotrivă acele clipe marchează începutul cunoaşterii care trebuie să fie urmat de o nestăpânită dorință de a ne apropia de Persoana Dumnezeirii, şi de a devenii din ce în ce mai intimi cu El.

Eseul acesta pe care-l citeşti, e încă un mijloc prin care Dumnezeu îți comunică faptul că tu, omule trecător, dacă nu ai avut acel moment al întâlnirii cu El poți să-l ai. Pleacă-ți genunchii acolo unde te afli şi lasă-L pe Dumnezeu să Ți se descopere.

Momentul întâlnirii tale personale cu Dumnezeu dacă e bine fixat în amintirile tale, mă rog să nu te opreşti în cunoaşterea Lui, ci stăpânit de dorința aceasta, să te avânți în fiecare zi înspre El stabilind ca scop al vieții creşterea în cunoaşterea Lui Dumnezeu.