Gândirea pozitivă, acest cal troian din viețile creștinilor..

Gândirea pozitivă e un trend. O nouă religie acceptată în toate domeniile vieții. Astăzi succesul se obține doar de către cei care gândesc pozitiv. Cel puțin așa suntem învățați.

În cadrul creștinismului a pătruns și această învățătură. Pastori renumiți au îmbrățișat acest fel de a vedea și a rezolva lucrurile. Unii creștini sinceri în dragostea lor față de Hristos folosesc terminologia ”gândire pozitivă” dar nu cunosc ce înseamnă în definitiv acest lucru. E mai mult decât o dorință de bine.

Gândirea pozitivă este o învățătură greșită, culmea chiar susținută de unii cu versete biblice. Cei care au căzut în capcana ideii prezentate drept ”gândire pozitivă” au fost induși în eroare tocmai pentru că învățătura Scripturii nu e o învățătură fatalistă, ci dimpotrivă este o învățătură de încredere și nădejde. Biblia vorbește despre cădere, păcat, înșelăciunea diavolului, dar nu lasă lucrurile așa, ci oferă perspectiva reabilitării, a salvării. Creștinii au încredere în Dumnezeul lor că indiferent cât de greu e, Dumnezeu are ultimul cuvânt și El nu cunoaște eșecul.

Umanismul dăunează grav spiritualului

Învățătura propagată de susținătorii gândirii pozitive este eronată pentru că are la bază învățătura umanistă. Credința în om. Omul nu e rău, ci bun. Omul poate prin el însuși. Omul e capacitat intelectual. În mintea omului mustește inteligența, trebuie doar pusă în valoare. Omul în centru. Omul se descurcă, poate, reușește, trebuie doar să se accepte pe sine, să creadă în sine, să se ierte pe sine, să se împace cu sine..

Omul acest dumnezeu suficient sieși. Omul nu e slab, doar că nu i-a arătat nimeni potențialul. Omul nu e lipsit de inteligență, doar că nimeni nu l-a învățat cum să-și folosească creierul.

Tragicul situației stă în faptul că cele 2 războaie mondiale au scos la iveală de ce e în stare omul. Ororile din războaiele amintite au venit pe fondul “decretării” că Dumnezeu e mort. Dumnezeu nu există. Nu avem nevoie de Dumnezeu. Ne descurcăm noi pe planeta pământ. O modelăm cum vrem. Noi oamenii ne suntem suficienți nouă înșine.

Omul e în stare de orori mult mai mari. Există ceva ce încă ține lucrurile la o stare așa cum sunt. Duhul Sfânt în Biserică. Atunci când Biserica și Duhul nu vor mai fi pe pământ.. va rămâne gândirea pozitivă și nu va fi de nici un ajutor.

Fără Hristos

Gândirea pozitivă nu are loc pentru Hristos. Nu lasă loc lui Hristos. Nu-L ia în calcul pe Hristos. Nu recunoaște existența lui Hristos pentru că nu operează cu noțiuni spirituale. Gândirea pozitivă nu are de-a face cu Isus Fiul lui Dumnezeu.

Cuvinte ca har, îndurare sau milă, nu pot fi descoperite în limbajul celor ce gândesc pozitiv, fiindcă rezultatele lor, tot ce au reușit și vor reuși, sunt produsul gândirii pozitive și numai a ei.

Disciplinele spirituale prezentate de Scriptură nu sunt luate în calcul de cei ce se închină propriei minți. Pentru ce să lupți pe genunchi, în post, pentru ce să uzezi Scripturi?

A avea o gândire pozitivă nu e sinonim cu a fi credincios lui Isus Hristos.

Declarație

Nu vreau să gândesc pozitiv, aleg însă, să nu gândesc altceva decât Hristos și El răstignit.

Nu vreau să gândesc pozitiv, aleg însă, ca orice gând să-l fac rob ascultării de Hristos.

Nu vreau să gândesc pozitiv, aleg însă, să am gândul care era în Hristos. Hristos care s-a smerit și s-a făcut ascultător până la moarte.

Nu vreau să gândesc pozitiv, aleg însă, să recunosc că tot ce sunt, sunt prin harul Său.

Nu vreau să gândesc pozitiv, aleg însă, să reprezint interesele Lui pe pământ și să-i aduc toată slava și gloria doar lui Dumnezeu

Nu vreau să gândesc pozitiv, aleg însă, să mă încred în Dumnezeu și să-L las ca planurile Lui cu privire la viața mea, să le împlinească.

Glorie lui Dumnezeu

nu rațiunii mele!