Merită prețul?

Adesea luăm decizii fără să evaluăm costurile şi mai apoi, când dăm cu capul ne doare. Ne doare rău.

Drama poate fi amplificată prin faptul că e foarte probabil să nu ne mai recuperăm “investiția”.

Plecăm de la părinți fiindcă ne sâcâie cu poveştile lor nemuritoare, ne bat la cap cu Biserica aia a lor. Ce mai, vrem independență, să arătăm ce ştim şi cine suntem. Şi vai, vai nu realizăm costul întoarcerii spatelui acelor părinți care ne vor cel mai mult binele. Mai mult decât vrem noi să recunoaştem.

Anturajul acela de noapte, dar şi cel de zi. Mediul acela toxic. Prietenia acelor tineri care ştiu ce vor, distracția. O clipă de extaz, ce dacă durează secunde, hai să fim generoşi, minute să fie. Acei băieți sau fete care sunt minunați pentru politicieni pentru că sunt cei mai uşor de manipulat şi de condus. Din moment ce ei se vând pe o plăcere de scurtă durată, când se va plusa, nici nu vor clipi să accepte oferta.

Merită costul? Dacă ai analiza de la început costurile te-ai mai uita la mizeria aia de film care e o poartă spre iad?

Dacă ai analiza cât costă starea aceea de căldicel, când mergi şi la Biserică, dar şi la discotecă, în parc noaptea, ți-ai da seama că nu te bucuri nici de Dumnezeu, nici nu guşti cu adevărat din otrava care ți-o dă gratis satan.

Cei drept este că nu prea analizăm lucrurile, nu veghem să vedem dacă e bine sau e rău şi suntem pradă uşoară pentru cel rău.

Înainte de orice decizie, înainte de orice reacție, înainte de a “mirosii” momeala diavolului aromată aşa de bine, întreabă-te DACĂ merită prețul.

Eşti dispus/ă să plăteşti prețul depărtării de Dumnezeu? Nu-i prea mare costul? Nu uita că plata poate fi veşnicia ta. Nu te juca, pentru că nota de plată poate însemna destinul tău.