Suflete, nu te pierde pentru.. nimic!

“Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?” Luca 9:25

Asociem acest verset de cele mai multe ori cu momentele de evanghelizare, când îi chemăm pe oamenii care nu au o relație mântuitoare cu Hristos, și le expunem Evanghelia. Adresăm acest cuvânt privitor la lipsa de valoare a posesiunilor materiale, în comparație cu sufletul lor veșnic.

Mesajul versetului ce face obiectul acestui articol, e cu preporderență îndreptat spre cei care nu sunt întorși la Hristos, dar cred că suntem îndreptățiți să afirmăm că putem lua acest verset și să-l analizăm din perspectiva noastră, a celor mântuiți. Ce dorește Domnul să ne transmită nouă, celor ce L-am ales pe El?

Premisa.

Plecând de la premisa că, mântuirea nu e o stare de fapt pe care nu o putem pierde sau, singur depărta de la noi, ci dimpotrivă, nepăsarea, nevegherea, indiferența și trăirea conștientă în păcat, ne despart de Hristos. Aș vrea să ne întrebăm, pentru ce anume suntem noi ispitiți să-L părăsim pe Hristos?

Am o certitudine, și anume, nici unul dintre noi nu poate împlinii în mod practic începutul acestui verset, pentru simplu fapt că nu vom ajunge să deținem toată bogăția acestei planete. La ora actuală vorbim la plural de oameni care dețin averi enorme, deci resursele lumii nu le deține o singură persoană.

Aspecte concrete.

Scriptura ne vorbește că pentru o mâncare, Esau și-a pierdut dreptul de întâi născut. Nu vi se pare că suntem împiedicați să postim (unii dintre noi) pentru că ne învinge pofta de a mânca. Pare simplist ce spun, dar lipsa postului în viața noastră ne conduce pe un drum al slăbiciunii spirituale, și luăm ”bătaie” la noi acasă. Pentru o mâncare, pe care o putem mânca în următoarea zi, ne punem în situația de a ne prăpădi pe noi înșine.

Oamenii controlați de alcool, nu au devenit așa dintr-o dată. La început, atenți, o bere fără alcool, unii (câți oare) nu au trecut granița aceasta dar poate cei mai mulți, au devenit prieteni cu alcoolul. Ce beneficiu aduce consumul de produse din gama băuturilor alcoolice? Câte drame personale și familiale nu s-au consumat din cauza dependenței de ”pahar”?

Te ”răcorești” cu o miză enormă pusă la bătaie. Apostolul Pavel scria beția de vin ca pe o destrăbălare, și punctează nevoia de a fi plini de Duh, nu de vin.

Anturajul poate fi o altă ispită să ne despartă de Dumnezeu, nu doar pe tineri ci, și pe familiști. Pentru a evangheliza oamenii, e recomandat să legi prietenii, asta pentru că oamenii se vor deschide mai ușor față de cineva căruia îi pasă de ei, nu sunt interesați cu orice preț să-și”vândă” produsul, numit de data asta Evanghelie. Cu toate acestea, când prietenia ta nu e condusă de o iubire aprinsă pentru sufletul prietenului tău, există riscul ca tu să te compromiți și să te îndepărtezi de adevăr.

Voi fi deschis față de toți oamenii, dar cu cât apropierea mea de ei va fi mai mare și mai focusată să le vestesc pe Hristos, cu atât mă voi lega mai mult de Calea, Adevărul și Viața, îmi voi ”cimenta” mai mult principiile Scripturale.

Atenția exacerbată pe trup, pe învelișul exterior al sufletului domină societatea. Oare și adunările noastre creștine? Suntem dispuși să investim oricât în trupul acesta, haine, produse de înfrumusețare, diete, concedii, relaxări. A ajuns așa de mare disproporția între grija pentru trup și cea pe care o oferim sufletului încât ar trebui să ne cutremurăm.

Facem totul pentru trupul acesta care da, e Templul Duhului Sfânt, dar doar în anumite condiții, când sufletul e respectat și hrănit. Există acest real pericol să ne iubim sinele, încât să ne închinăm propriului trup. Astfel de oameni degeaba se numesc creștini.

În loc de concluzie vreau să vă chem la o atenție deosebită asupra noastră înșine. Vreau să fiu glasul care rostește din partea Domnului chemarea la trezire, deștepare. Dormim bine de tot. Vedeți pericolul? Pentru o plăcere infimă, ne putem pierde sufletul.