Viață

Validare

Alergăm. Suntem într-o continuă alergare. Angajați să demonstrăm. Asumați să primim aprecierile și aplauzele. Uităm că totul costă!

Cursa contra-cronometru

Viteza de rulare e mare. Imensă. Suntem pe drumuri de dimineața până seara. Rulăm. Din nou și din nou.

Ne opresc copiii, ne încetinesc drumul vecinii. Vor și unii și alții atenția noastră, în cantități și cu scopuri diferite. Noi suntem în cursă. Alergăm.

Ne-am oprii, doar că nu de la ei așteptăm validarea. Avem falsa percepție că ei sunt prea mici și neînsemnați.

Viteză. Viteză. Din ce în ce mai mare. Ni se pare că suntem aproape de o nouă validare. Nu se arată statuia, dar parcă se apropie mâinile șefului în scopul aplaudării noastre.

Costul

E imens. Noi vindem. Ne vindem pe noi. Îi vindem pe ei. Pe cei dragi nouă. Pe cei mai dragi nouă.

Trădăm. Înșelăm încredera celor nevrednici de înșelare. Renunțăm la cei nevrednici de renunțare.

Dăm ca să primim. Oferim totul. Punem în joc relații, viitor. Pe ideea că o luăm noi de la capăt. Cei dragi ne așteaptă. Da, ei ne așteaptă astăzi, mâine. Nu la infinit.

Dependență. Asta creează fuga după validare. Robie. Sclavagism modern.

Oare cât va mai putea psihicul tău să facă față? Dar trupul?

Costul e următorul: prezentul și viitorul, importantul. Ce primim în schimb? Rezolvarea urgentului. Uneori e o iluzie și urgentul.

Cauză pierdută

Ai atins norma. Ce vorbesc, ai depășit țelul propus. Ai dat peste cap ceasul.

Ești primul. Ești prima. Ai ajuns la capăt. Capătul de azi. Mâine în zori ești din nou gata de un nou start.

Răsplata? Unde e răsplata. Nu o aștepți neapărat în bani. Aștepti sentimentul. Răspunsul la tânjirea ta. Împlinirea pentru angajamentul tău.

Le ai, doar că nu la intensitatea la care te așteptai.

Te simți trădat, dar ești dispus și mâine să plătești prețul.

A fost odată…

Vor trece zile, ani, decenii. Și dacă continui pe drumul validării vei pierde. Respectul celor mai importanți oameni din viața ta.

Vei ajunge să fi compătimit. Ori nu merită.

Se va spune: ”a fost odată un bărbat și/sau o femeie care au căutat aplauze, apreciere cu prețul vieții însăși”

Așa vrei să se spună despre tine? Nu. Răspund eu în locul tău. Nu.

Trezirea din visul prelung

Te simți bine. Puțin năucit. Parcă cineva a tras draperiile și vezi soarele. Ai revenit. Ești acasă.

Ți-ai reluat viața înapoi.

Realizezi cât de tristă a fost viața ta. Ieși afară și spui și altora.

Oameni buni, trăiți-vă viața. Nu deveniți robii oamenilor. Faceți-vă datoria, fiți sârguincioși, totuși nu vă lăsați stăpâniți de dorința după aclamare. Fiți voi înșivă, serioși și responsabili și atunci când vor curge aprecierile vă ve-ți putea bucura de ele, în timp ce veți avea toată susținerea familiei, pentru că nu i-ați trădat.

Amin!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *