Pericolul celor buni

Avem riscuri peste tot. Există riscuri chiar și în practicarea credinței creștine. Cele mai multe greșeli și rateuri ne costă, dar nu pierdem esențialul. Însă ratarea țintei spirituale poate produce pierderi irecuperabile.

Tragic este să credem greșit despre propria noastră stare. Asta se numește amăgire – o amăgire subtilă, care ne poate prinde fără să ne dăm seama. Putem fi înșelați de propria conștiință. Nu doar că e posibil să ne faultăm singuri, dar suntem în pericol real să ne excludem pentru totdeauna din numărul celor aleși de Domnul.

Mi se pare că amăgirea credincioșilor din zilele noastre se mută tot mai des pe tărâmul activismului spiritual. Am tratat subiectul activismului religios într-un registru ușor diferit.

Auzim mereu expresia: „Suntem chemați la o relație, nu la o religie.” Ce mare adevăr rostim! Aici se află esența credinței creștine: în legătura vie cu Dumnezeu, nu în bifarea unor responsabilități spirituale.

Înțelegem oare ce presupune o relație? Ea implică atenție, ascultare, dedicare și sacrificiu. Și totuși, putem face toate acestea fără să avem, de fapt, o relație reală cu Isus. Aici este amăgirea noastră cea mai periculoasă.

Apostolul Pavel le scria celor din Corint, în încheierea celei de-a doua epistole, să se cerceteze dacă sunt în credință (2 Corinteni 13:5).

Te-ai cercetat vreodată? Ți-ai testat motivațiile? De ce faci ceea ce faci?

Ce ai ai răspunde la întrebările de mai jos?

Ne rugăm doar ca să ne facem datoria sau chiar credem că suntem ascultați? Spunem rugăciuni sau comunicăm cu Domnul?

Cântăm din dragoste pentru El sau doar pentru că ne place cântarea – și, chiar dacă n-ar fi pentru Isus, tot am cânta-o?

Citim Cuvântul pentru că vrem sincer să aflăm cum putem trăi pe placul Domnului?

Dăruim ca să fim văzuți, ca să ne liniștim conștiința, sau din iubire curată?

Postim ca să forțăm mâna lui Dumnezeu, sau pentru a ne supune voii Lui?

Cred cu tărie că cei activi spiritual – fie în privat, fie în public – sunt expuși unor riscuri mari. Dar și lipsa implicării este un pericol. Dacă nu faci aproape nimic pentru sufletul tău, nu trăiești oare și tu departe de Dumnezeu, învăluit în noapte și confuzie spirituală?

Trezește-ne, Doamne! Păzește-ne, Doamne! Și ajută-ne să ne păzim sufletul de riscurile care vin chiar atunci când credem că suntem „bine”.