Viață

Despre scrierea articolelor

Un asemenea titlu te poate face să te gândești că mă simt în stare să fac recomandări, despre cum se scrie un articol. Eu încă învăț cum se scrie unul. Sper cândva să scriu bine, să fac “vioara să plângă”, nu să scârțâie ca şinele de cale ferată.

Intenția mea, cu acest text, e alta. Să mă plâng? Am motive. Au trecut multe zile de când nu am mai scris și postat. Nu. Încerc să mă destăinui, nu să mă plâng. E o diferență, cel puțin una.

De ce scriu?

Scriu fiindcă am credința că trebuie să scriu. Și da, am mai scris aici că îmi doresc să public carte creștină, nu doar eseuri scurte și disparate. Cred că Dumnezeu folosește textul scris în viețile oamenilor.

Motto-ul meu afișat pe fostul site era următorul: ”Scriu cu speranța că-ți va folosi”.

Scrisul e o slujire. Dacă scriu sub inspirație (Doamne, inspiră-mă te rog), cel ce citește poate găsi un ajutor, în neînsemnatul meu articol.

Nu scriu pe bani. Dimpotrivă, în timp ce eu scriu, un altul folosește timpul pentru a rotunji venitul familiei. Da, eu aleg aceasta, cu bucurie.

Când nu reușești să te aduni

Începând din perioada de pandemie am început să înregistrez și scurte mesaje pentru tineri. Mesaje urcate pe youtube și instagram. Era mult de muncă. Poate cuiva i-a ajutat. În acea perioadă mi-am propus să scriu și să înregistrez săptămânal. Am rămas doar cu planificarea. De luni bune nu am mai înregistrat videouri. Din păcate nici postările pe blog nu s-au înmulțit.

Viața mea e aglomerată. În aglomerare există o ispită, amânarea. Scuza cu care ți se oferă ”alternativa” amânării este că nu te poți concentra. Concentrarea e o mare provocare, căreia trebuie totuși să-i facem față. Concentrare înseamnă întâi deconectare de la cotidian și activitățile diverse.

Am crezut că vara aceasta voi scrie mult, voi studia și pregăti predici peste predici. Ne-a ajuns septembrie, și rezervele mele sunt sărace.

Între vizitarea şi staționarea în mai multe spitale cu soția mea, nu mi-am găsit resursele să scriu. Atunci când sănătatea soției s-a ameliorat am mers, după doi ani în România. Fiind cu părinții, cu frații, nu îți propui să scrii, pentru că vrei să folosești timpul prețios. De o săptămână m-am întors și nu am apucat să scriu nimic.

Uneori timpul presează, lucrez în 4 schimburi, alteori însă ai timp, dar nu te poți concentra. Nu te poți opri. Nu poți să te retagi din mijlocul celor ce te înconjoară.

Nu am spus nimic de cei doi copii care așteaptă să le fiu tată, și soția să îi fiu soț. Nu am amintit nici de tinerii pe care îi slujesc, e drept că vara nu avem întâlniri. Și predicarea din Biserică..

Și pentru un scurt îndemn e nevoie de timp și de concentrare, dacă vrei să spui ceva mai mut decât să citești versete.

Cred că pentru a scrie bine și la intervale regulate de timp, e nevoie de disciplină. O viață disciplinată, garantează succesul mai mult decât o viață indisciplinată, indiferent de domeniu.

La început de toamnă

Îmi reactualizez planurile. Vreau să scriu mai profund și mai des. Aceasta ține de mine, pentru că Domnul dă celui harnic, celui ce cere. Vreau să studiez Biblia mai mult. Dacă reușesc să aduc Cuvântul sub formă de articole în viața noastră, cred că ne va ajuta tuturor.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *