Din nou și de la capăt

Te-ai gândit de multe ori atunci când ai spus o vorbă și nu trebuia, sau atunci când ai intrat în conflict cu mama, sau cu șeful, sau atunci când ai comis un păcat, că lucrurile nu vor mai fi la fel și ce s-a pierdut nu se mai poate recupera. Ce ai făcut mai departe?

Ai poate regrete din cauza unei decizii neînțelepte și poate te-ai blocat în trecutul acela nefericit. Acesta să fie destinul tau? Oare așa trebuie să rămână lucrurile?

Există un verset* în sfânta Carte care vorbește de căderi ale celui drept, dar care sunt urmate de ridicări. Din acest motiv te încurajez, ca de acolo, de unde ești, din falimentul tău, să privești în sus, să îndrăznești să crezi că nu trebuie să te condamni la starea în care te afli, ci să te ridici.

Fiul risipitor a fost iertat, femeia păcătoasă a fost acceptată, dar nu rămânând în starea lor, în condiția lor, ci după ce și-au cerut iertare, după ce au hotărât și au pus în practică hotârarea lor de a renunța la un stil de viață nenorocit.

Cred că nu e bine să ne plângem prea mult de milă, intervine apoi atitudinea aceea în care ne dorim ca și alții să ne compătimească condiția și putem aluneca pe panta victimizării, fapt ce ne ține pe loc, ne fură șansa ridicării.

Începe din nou să visezi. Apucă-te din nou să-ți schițezi viitorul. Pune-te pe făcut planuri. Adună-te, culege fiecare ciob al vieții tale și vor începe să se lege lucrurile. Va dura, vor fii momente de stagnare, de deziluzii, dar dacă lași mâna ta în mâna Domnului, calci pe urmele Lui, se vor limpezii și așeza lucrurile.

Fii voios, fii voioasă. Ridică fruntea, privirea spre cer, de acolo vine ajutorul nostru. Vei fi de nerecunoscut, peste zile, luni și ani. Vei povestii altora ce a făcut Domnul pentru tine, atunci când ai îndrăznit să-L lași să lucreze în tine, reabilitare, reconstrucție.

* “Căci cel neprihănit de șapte ori cade și se ridică, …” Proverbele 24:16 VDC