Acasă. Mult dorita casă!

Cea mai frecventă așteptare e să ajungem acasă.De la muncă, acasă. De la Biserică, acasă. De la Shopping, acasă. De pe drumuri, acasă.

Încărcați de atâta muncă, așteptăm cu nerăbdare concediul. Ne propunem să ne încărcăm bateriile. Totuși egal cât de frumos, plăcut și bine e în concediu, la un moment dat ne dorim din nou acasă.

Niciunde nu e mai bine ca acasă.Acolo poți plânge, poți râde, poți să fi tu însuți.E atât de bine acasă, și totuși când te gândești… casa de pe pământ nu e chiar acasă…

Acasă aici pe pământ trebuie să ai o soție/soț și copii cu care ai cele mai înalte experiente. Acasă e climatul cel mai deosebit. Și chiar de mai există șicane, derapaje ale cuiva, acasă e acasă.

Acasă aici, e bine, totuși nu e perfect. Înlăuntrul sufletului nostru avem o așteptare, pe care poate nu o verbalizam des, dar e acolo. Așa cum spune cântarea “Ah doresc doresc o casă…”

Acasă deplin, acasă profund, va fi acolo, în brațele Tatălui.

Mulțumim Doamne pentru ACASĂ.

"A mea inimă suspină
După cerescul cămin,
Unde-i linişte deplină,
Grijuri nu-s şi nici un chin.

Ah, doresc, doresc o casă,
Un oraş strălucitor,
Unde îngerii veghează,
Sus, deasupra porţilor!

Acolo domneşte-o pace
Care nu-i jos pe pământ,
Chiar îngerilor le place
S-o laude în al lor cânt.

Mai domneşte-o bucurie,
Fără umbră, fără nor,
Ce durează-n veşnicie
Ca şi-al ei Dăruitor!"