Sunt într-o încăpere cu pereţi din sticlă. Mă uit pe fereastră. Afară e toamnă. Frunzele ruginii care împodobesc pomii, îmi transmit aceasta. Este a 31 toamnă pe care o încep. Au fost toamne binecuvântate. Toate. Grele şi uşoare, în funcție de ce s-a abătut peste mine. Īmi place toamna. Niciodată însă, nu o aştept. Toamna, mă ajută să ma gândesc foarte serios, la trecerea vieții. Privind pe fereastră, mi-am adus aminte de o poezie. Am recitat-o de câteva ori. Pe vremea când rosteam poezii. A trecut acea perioadă a recitării. Motivația pentru care am recitat: simțeam că fac prea puțin pentru Biserica lui Hristos. Va las aici, celebra poezie a…