-
La botezul vostru, dragă frate şi stimată soră
Mâine în apă veți mărturisi credincioşie Domnului. Mărturisirea este un angajament luat pentru viață, pentru eternitate. Acest legământ vă va marca viața şi veți trăi diferit.
-
Când nu merg lucrurile bine, vinovat este…
Liderii nu sunt perfecți, dar nici cei conduşi nu sunt. Ne-am uşura munca unii altora dacă am reuşi efectiv să ascultăm de Scriptură... Un mare pas înainte îl reprezintă nu neapărat cunoaşterea limitelor, ci respectarea lor.
-
Unitate în Biserică
Uniți biruim. Cine poate să combată adevărul acesta? Cu toate acestea, cât de mult sunt eu dispus să lucrez şi să lupt pentru unitate?
-
Biserica – iubeşti Biserica?
Dumnezeu iubește ce a creat. Omul, natura și.. Biserica. Da, Biserica e iubită de Dumnezeu. Biserica e creația lui Dumnezeu. Omul neregenerat nu iubește Biserica. Care Biserică, mă veți întreba. Biserica lui Hristos. Biserica în care Dumnezeu e Dumnezeu, iar închinarea e caldă, nu glacială. Există o singură Biserică. Unicitatatea lui Dumnezeu a dat naștere la o Biserică unică, formată din multe, foarte multe, biserici locale. Creștinii, a căror viață a fost acaparată de păcat, încep și ei să nu mai iubească Biserica. Cum poți să nu mai iubești ceva atât de important pentru Isus? Să nu iubești ce Dumnezeu iubește și să spui totuși, că-L iubești pe Cel ce…
-
Supraviețuind pandemiei!
Creștinismul a rezistat în vremuri mult mai tulburi ca cele de astăzi. Biserica are o promisiune certă în afirmația Domnului ei: ”..porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 5:18). Aduceți-vă aminte de cuvintele lui Petru, ”dar Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1 Petru 1:25a), prin urmare putem avea încredere în promisiunile lui Hristos. Biserica nu va dispărea. Biserica universală va depăși această stare de fapt. De peste 2000 de ani, tirani și despoți se chinuie să distrugă Biserica lui Hristos, dar ea, mai tare își afirmă scopurile. Încă 2000 de ani să mai existe lumea și creștinismul tot nu va putea fi stârpit. Chestiunea cea mai arzătoare, pe care…
-
Închinare sau aşteptare?
Sondajele de opinie vorbesc despre o scădere a încrederii oamenilor în instituția Bisericii. Există persoane (cândva creştini practicanți) care abandonează Biserica. Am ajuns să vorbim despre membri activi şi inactivi. Între credincioşii care frecventează regulat slujbele duhovniceşti, sunt nemulțumiri cu privire la calitatea slujbelor din cadrul închinării publice. În articolul despre relevanța slujbelor bisericilor evanghelice, vezi aici am accentuat responsabilitatea liderilor Bisericii privind calitatea slujbelor spirituale. Îmi mențin opinia, cum că trebuie căutate soluții viabile ca slujirea (în special predicarea Cuvântului, dar nu numai) să devină mai atractivă şi mai de folos. Privite lucrurile dintr-un anumit punct de vedere, cel al pragmatismului (ce câştig de aici?), aşteptările enoriaşilor sunt legitime.…
-
Despre relevanța slujbelor duhovnicești!
Noi evanghelicii, am privit foarte mult în curtea vecinilor tradiționaliști (a Bisericilor istorice). Am văzut, ce am vrut să vedem și am acuzat lipsa de relevanță, evidențiată în opinia noastră, prin dezinteresul credincioșilor pentru liturghie. Reflectez acum la un aspect, și anume: Care a fost obiectivul „cercetării„ noastre? Dacă am fost conduși de un spirit polemic, nu am învățat nimic din ce au pățit ei. Relevanța slujbelor cultelor evanghelice e de ceva ani adusă în discuție. Tot mai mulți creștini practicanți își pun întrebări referitoare la cât de des trebuie să meargă la biserică. Se cere o apologie a mersului la biserică. De ce este important să participăm activ la…
