-
Părinții restrictivi – o binecuvântare!
Am crescut fără Halloween și fără multe alte evenimente din acestea lansate într-o parte a globului și preluate treptat aproape de toată planeta. Deși am crescut fără această sărbătoare, nu am pierdut nimic. Nu cred că nepracticând activitățile din noaptea de Halloween am avut o copilărie sau tinerețe nefericită, ba dimpotrivă. Părinți care spun “NU” Familia mea, creștini evanghelici din România, nu mi-a oferit prea mult spațiu să gust din viața cetății. Au fost mai tradiționaliști, părinții mi-au refuzat multe ”plăceri” de care aveau parte colegii mei care nu erau evanghelici. O scurtă perioadă, din pricina restricțiilor părinților mi-am propus ca atunci când voi deveni părinte să las libertate copiilor…
-
Gândirea pozitivă, acest cal troian din viețile creștinilor..
Gândirea pozitivă e un trend. O nouă religie acceptată în toate domeniile vieții. Astăzi succesul se obține doar de către cei care gândesc pozitiv. Cel puțin așa suntem învățați. În cadrul creștinismului a pătruns și această învățătură. Pastori renumiți au îmbrățișat acest fel de a vedea și a rezolva lucrurile. Unii creștini sinceri în dragostea lor față de Hristos folosesc terminologia ”gândire pozitivă” dar nu cunosc ce înseamnă în definitiv acest lucru. E mai mult decât o dorință de bine. Gândirea pozitivă este o învățătură greșită, culmea chiar susținută de unii cu versete biblice. Cei care au căzut în capcana ideii prezentate drept ”gândire pozitivă” au fost induși în eroare…
-
Biserica – iubeşti Biserica?
Dumnezeu iubește ce a creat. Omul, natura și.. Biserica. Da, Biserica e iubită de Dumnezeu. Biserica e creația lui Dumnezeu. Omul neregenerat nu iubește Biserica. Care Biserică, mă veți întreba. Biserica lui Hristos. Biserica în care Dumnezeu e Dumnezeu, iar închinarea e caldă, nu glacială. Există o singură Biserică. Unicitatatea lui Dumnezeu a dat naștere la o Biserică unică, formată din multe, foarte multe, biserici locale. Creștinii, a căror viață a fost acaparată de păcat, încep și ei să nu mai iubească Biserica. Cum poți să nu mai iubești ceva atât de important pentru Isus? Să nu iubești ce Dumnezeu iubește și să spui totuși, că-L iubești pe Cel ce…
-
Despre nesupunere în pandemie
Perioada aceasta a pandemiei a făcut să se observe, mai mult ca altădată, o poziționare diferită a unei părți a populației vizavi de restricțiile impuse de către guvern. Nesupunerea în postmodernism e oricum la cote alarmante. Autoritatea în sine e greu de acceptat. Fie că e vorba de guvern, profesor, pastor sau părinte. E drept că nesupunerea uneori e alimentată de autoritatea care cere supunerea noastră. Cu toate acestea, creştinii au extrem de puține motive pentru a nu se supune, în speță ne referim la situațiile când legile emise de autorități intră în conflict cu exercitarea credinței. Am fost şi vom fi provocați să alegem dacă ne trădăm Domnul printr-o…
-
Avem niște restricții. Ce facem cu ele?
Căderea omului în păcat a arătat cât se poate de clar că drumul pe care l-au ales primii oameni e un drum care duce la autodistrugere. Păcatul lor a fost neascultarea de reglementarea stabilită de Dumnezeu cu privire la pomul cunoștinței binelui și răului. Astăzi, nu Dumnezeu legiferează în mod direct ca să păstrăm distanța fizică sau să purtăm mască, ci oamenii. Neascultarea de aceste restricții nedorite a atras moartea asupra unora. Alții au experimentat forme mai ușoare sau mai grele ale virusului Covid 19. Dezbinați de Covid Societatea e împărțită. Bisericile sunt împărțite. Ce e de făcut? Unii se supun orbește alții se împotrivesc cât pot. Am observat că,…
