-
Îl cunoşti tu pe Dumnezeu?
Cunoaşterea lui Dumnezeu funcțioază la fel ca şi cunoaşterea unui om, e vorba de relație nu de religie, de intimitate nu de ritual.
-
Vino la Isus, fiu rătăcit!
Fiule, fiică, pentru binele tău, pentru fericirea ta, hai la Isus. De dragul lui Hristos, întoarce-te.
-
Merită prețul?
Adesea luăm decizii fără să evaluăm costurile şi mai apoi, când dăm cu capul ne doare. Ne doare rău.
-
Rolul părinților privind credincioşia copiilor
Parinții mei au crescut opt copii, dintre care şapte sunt botezați. Ultimul copil al părinților mei, sora mea cea mai mică, nu are încă vârsta necesară pentru a fi admisă la botez. E o mare binecuvântare. Un har primit de la Dumnezeu. Privesc la bucuria părinților care au toți sau majoritatea copiilor în Biserică. Cred în acelaşi timp că există o binecuvântare mai mare şi anume, să-ți vezi copiii nu doar că ajung în baptistier sau într-o apă curgătoare îmbrăcați în haine albe, ci să observi că ai tăi copii se bucură de viața din belşug, promisă de Isus. Situația e tragică Am citit şi auzit de copii de păstori…
-
Îl cunoşti tu pe Dumnezeu?
Dumnezeu poate fi cunoscut. Nu pe deplin fiindcă El nu se descoperă în toată măreția Lui. Oricum, şi dacă ar alege să se reveleze pe de-a-ntregul limitele noastre umane ne vor împiedica să-L cunoaştem în mod plenar. Frumusețea lui Dumnezeu se manifestă în mod grațios prin faptul că se face de cunoscut şi omului de ştiință şi celui limitat intelectual sau cognitiv. Revelația lui Dumnezeu prin Fiul Său Isus Hristos în Sfânta Scriptură este suficientă pentru ca să dobândim o cunoaştere mântuitoare. Să fim foarte clari, cunoaşterea care ne aduce mântuire nu e o cunoaştere despre Dumnezeu, ci o cunoaştere a Lui Dumnezeu. Dumnezeu inițiază întâlnirea cu fiecare în mod…
-
Motivațiile evanghelizării (2)
În primul articol despre motivațiile evanghelizării vezi aici, am arătat că evanghelizarea sufletelor înstrăinate de Dumnezeu nu e realizată pentru că nu avem ce face într-o zi anume şi ne umplem timpul vorbind oamenilor despre Isus, ci ne “împing” să ne facem datoria, să evanghelizăm, anumite adevăruri ale Sfintelor Scripturi. Scopul nostru când evanghelizăm este proslăvirea lui Hristos. Suntem determinați la acțiune de cuvintele Mântuitorului, de a merge şi a face ucenici. Suntem conştienți că omul despărțit de Dumnezeu e prizonier al diavolului şi iubirea pentru sufletul pierdut, e factorul determinant în evanghelizare. Pe lângă argumentele de mai sus, vreau să mai ofer încă trei argumente/modele pentru care fiecare creştin…
-
Pentru cei lipsiți de odihnă..
“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi și împovăraţi, și Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28 VDC În vuietul și larma produsă de o societate din cale afară de activă, Isus prin evanghelie chema oamenii la El. Nu aveau pământenii timp de mesajul Lui. Astăzi, nu mai vezi aglomerări de oameni, magazinele altădată pline de cumpărători neobosiți, și-au închis ușile. Doar alimentele și medicamentele mai pot fi vândute unei populații din ce în ce mai speriate de virusul ce-n juru-i împrăștie moarte. Domnul Isus, prin evanghelie are același mesaj de chemare. E un context special, oare oamenii vor fi mai receptivi? Îi vor răspunde mai ușor? Se vor fi lăsat…
