“Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea, dacă s-ar prăpădi sau s-ar pierde pe sine însuși?” Luca 9:25 Asociem acest verset de cele mai multe ori cu momentele de evanghelizare, când îi chemăm pe oamenii care nu au o relație mântuitoare cu Hristos, și le expunem Evanghelia. Adresăm acest cuvânt privitor la lipsa de valoare a posesiunilor materiale, în comparație cu sufletul lor veșnic. Mesajul versetului ce face obiectul acestui articol, e cu preporderență îndreptat spre cei care nu sunt întorși la Hristos, dar cred că suntem îndreptățiți să afirmăm că putem lua acest verset și să-l analizăm din perspectiva noastră, a celor mântuiți. Ce dorește Domnul…

Asimilarea unei persoane şi/sau a unui popor, începe prin ”asaltul” asupra minții. În mod practic, coruperea minții se face finuț și treptat. Prin orice mijloace. În societatea declarată ca fiind democratică, nu vei fi obligat, ci prelucrat. Dacă procesul a reușit, vei ajunge să crezi tu însuți, că te-ai dezvoltat, ești om cu mintea deschisă, nu ai rămas un habotnic, unul care ”trăiește” în Evul Mediu. Diferit în gândire. Domnul Isus afirma în faimoasa rugăciune din Evanghelia după Ioan, că ucenicii nu sunt din lume şi pentru aceasta lumea-i urăște. Cererea Fiului, adresată Tatălui, are în vederea protecția ucenicilor în lume, nu scoaterea acestora din mijlocul societății. Așadar, creștinul trebuie…