Viață creştină

Timpul, element definitoriu în cunoașterea lui Dumnezeu!

Pornind de la premisa că momentul de întâlnire personală cu Dumnezeu a avut loc, găsesc de bine să accentuăm nevoia de a crește în cunoașterea lui Dumnezeu, investind timp.

Cunoașterea presupune investiție. Investiția de bază în cunoaștere se numește timp. Putem avea cele mai bune intenții, dacă însă nu alocăm timp niciodată nu vom ajunge să cunoaștem și dacă totuși ajungem să cunoaștem, cu siguranță cunoașterea noastră nu va fi caracterizată de profunzime.

E nevoie să acordăm timp cunoașterii Lui, datorită măreției Lui, dar și din pricina limitării noastre umane.

Timpul tău oricum îl investești. Dacă investiția ta e falimentară, se va vedea cu siguranță.

O cunoaștere superficială a lui Dumnezeu nu necesită mult timp. Noțiuni de bază despre Dumnezeu au mulți oameni. Să nu uităm că ne propunem să-L cunoaștem pe Dumnezeu, nu să cunoaștem despre El.

Gândirea noastră de cele mai multe ori ne face să tratăm superficial timpul rugăciunii, al meditației, al parcurgerii Scripturii, asta se traduce în termeni negativi privind cunoașterea lui Dumnezeu. Ne vine la îndemână să spunem că suntem obosiți și să ne trântim în pat bolborosind câteva cuvinte care nu pot fi numite nici rugăciune, nici o dorință după cunoașterea Domnului. Ne trezim dimineața și gonim efectiv spre școală sau muncă fără să reflectăm la Dumnezeu.

Vina noastră a creștinilor cu viața ”tehnologizată” e, că deși avem atâtea obiecte care ne ușurează viața, ne economisesc timpul, nu ne dăm silința să ne concentrăm timpul pe părtășia cu Dumnezeu care favorizează cunoașterea Lui.

Istoria se repetă în mod tragic cu noi. Cred că nu greșesc să spun că reproșul lui Dumnezeu către poporul evreu, în care a investit enorm, era tocmai faptul că ei care ar fi trebuit să-L cunoască erau necunoscători de Dumnezeu în toată regula.

Un creștinim care trăiește în lux și opulență (nu avem în vedere catedrale ci vorbim de noi evanghelicii) ar părea că are motive destule să caute să-L cunoască și cu toate acestea observăm un analfabetism cras în ce privește cunoașterea Domnului.

Un om care nu-L cunoaște pe Dumnezeu nu trăiește aşa cum cere Dumnezeu. Poate că acesta e motivul pentru care creștinismul nostru e sărac în umblare cu Dumnezeu. Nu-L cunoaștem și implicit nu umblăm cu El. Nu-L cunoaștem pentru că facem orice altceva, ne petrecem timpul cu orice numai să evităm, Scriptura, rugăciunea, părtășia Bisericii și cugetarea la măreția Lui Dumnezeu!

Timpul plătit cel mai bine, nu e cel în care primești sute de euro la oră, ci cel în care te angajezi să investești timp în cunoașterea Dumnezeului nevăzut. În definitiv asta rămâne, restul ne ajută mai mult sau mai puțin.

Cunoașterea lui Dumnezeu necesită timp. Mult timp. Foarte mult timp. În măsura în care petreci timp cu El, vei fi îmbogățit sufletește și cu siguranță, viața ta va fi de un real folos celor din jur. Cât de mare va fi influența ta? Atât cât îl cunoști pe Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *