Părinții restrictivi – o binecuvântare!

Am crescut fără Halloween și fără multe alte evenimente din acestea lansate într-o parte a globului și preluate treptat aproape de toată planeta. Deși am crescut fără această sărbătoare, nu am pierdut nimic. Nu cred că nepracticând activitățile din noaptea de Halloween am avut o copilărie sau tinerețe nefericită, ba dimpotrivă.

Părinți care spun “NU”

Familia mea, creștini evanghelici din România, nu mi-a oferit prea mult spațiu să gust din viața cetății. Au fost mai tradiționaliști, părinții mi-au refuzat multe ”plăceri” de care aveau parte colegii mei care nu erau evanghelici. O scurtă perioadă, din pricina restricțiilor părinților mi-am propus ca atunci când voi deveni părinte să las libertate copiilor mei să experimenteze ce eu nu am avut ocazia. A fost o gândire trecătoare pentru că evenimentul convertirii mele mi-a schimbat felul de a gândi.

Am realizat după atâția ani că, organizarea familiei mele și strictețea părinților mei mi-au făcut atâta bine. Felul lor de a interpreta Scriptura și înțelegerea lor cu privire la cât trebuie să acceptăm aspecte aparent nevinovate existente în societate, m-au păzit de anturaje care si-ar fi pus amprenta pe sufletul meu de adolescent. Uneori așteptam și explicații la refuzul lor. Nu întotdeauna au venit și alte ori nu am îmbrățișat argumentul expus de ei.

Noua generație de părinți

Astăzi, mă găsesc în rol de tată. Cresc împreună cu aleasa inimii mele copii de grădiniță și școală primară. Responsabilitatea e pe umerii mei și a scumpei mele soții. Mi-aș dori să aud sau să citesc peste 20 de ani că fetița și băiatul meu (așezați la casa lor) găsesc de bine cum i-am crescut. Cu restricțiile de rigoare.

Provocările generației părinților mei au fost mari și cine le-a făcut față astăzi culeg roade bogate. Vremurile se schimbă însă cu o rapiditate uluitoare și astăzi cei care ne găsim în poziția de părinți cred că realizăm faptul că nu ne mai putem folosi de autoritatea de părinți și uzând de ea să avem rezultatele dorite. Copii de azi cresc într-o societate care detestă orice formă de autoritate. Așadar trebuie să găsim metode noi de a ne crește copiii în frica Domnului.

Se aşteaptă şi răspunsuri

Copiii noștrii au nevoie să descopere în noi părinții, credincioși adevărați, care să le ofere un exemplu de integritate, dar poate că în aceeași măsură, așteptările copiilor noștri sunt legate și de răspunsurile pe care le putem oferii vizavi de întrebările lor, chiar existențiale până la urmă.

Strictețea părinților lipsește în ziua de azi. E tare necesară. Copiii cărora nu li se refuză nimic devin niște adulți care se vor ”aduna” destul de greu, care vor claca la cea mai mică provocare și care vor crește la rândul lor o generație și mai ușor dispusă la compromis. Restricțiile argumentate foarte bine pot face din copiii noștrii o generație responsabilă care ne va aduce ciinste.

P.S. Mulțumiri părinților mei pentru că prin atenția lor (a se citii restricții și refuzuri) m-au ferit cât au putut de mult de păcat.