Cum să abordezi viața când ești testat pozitiv cu Covid-19?

Realizez că e dificil şi îndrăzneț totodată din partea mea să dau sfaturi, însă îmi asum unele riscuri ca de pildă să fiu acuzat că tratez superficial situația şi că nu țin cont de gravitatea bolii. Vă asigur de onestitatea mea.

Trecuți prin boală

În luna octombrie a anului trecut, m-am simțit puțin rău și conform procedurii am fost trimis să mă testez de Covid. Am mers, m-am testat și am așteptat. Dimineața devreme am primit un mesaj pe telefonul mobil cu rezultatul așteptat de mine, negativ. După câteva ore am fost apelat de o doamnă care mi-a transmis că sunt infectat cu SARS-CoV-2 și că primul mesaj a fost rezultatul unei erori tehnice. Am fost șocat. Nu-mi venea să cred că se putea întâmpla așa ceva. În Austria. Nu am avut ce face. Am intrat în carantină pentru 14 zile împreună cu toată familia.

Ziua în care am primit rezultatul a fost o zi de sâmbătă. Acea zi s-a transformat într-una din cele mai urâte sâmbete pe care le-am trăit. Au sunat telefoanele, mesaje peste mesaje de la locul de muncă. Cum? de ce? de unde? din ce cauză? Am primit întrebări peste întrebări ca și cum eu aș fi putut controla situația și propria-mi infectare. Asta a fost. Era un fapt, ce puteam să mai fac?

Sănătatea mea uneori precară (astmatic fiind), nu a avut de suferit. Poate și pentru că am luat, chiar înainte de a fi testat, ceva antibiotic și Azitrox despre care am aflat că ajută la această boală. La câteva zile s-a infectat și soția şi ea chiar a avut probleme serioase de respirație care i-au provocat grave amețeli. Doar lipsa locurilor în spital a făcut ca nevasta mea să nu fie internată. Ne-am rugat împreună cu copiii pentru Bianca, apoi în interval de 45 de minute ea a făcut de 3 ori inhalații cu apă fiebinte și uleiuri esențiale. Doctorul i-a scris cortizon, cam tot ce îi putea prescrie să o ajute. Astea chiar au fost cuvintele medicului.

Atunci când ești bolnav nu prea mai ai chef de nimic, dorești doar să scapi, să treacă timpul și să revii la normalitate. Totuși, și în acele momente trebuie să ai grijă de tine de mintea ta.

Mult spus sfaturi?

Mai jos câteva sfaturi directe, pe lângă cele extrase (poate) de către voi din paragrafele de mai sus.

• Să crezi că peste viața ta există Dumnezeul suveran. Nu i-a scăpat lui Dumnezeu această pandemie printre degete. Spuneam altă dată că pe Tatăl nostru, această pandemie nu L-a luat prin surprindere. El are controlul. El stă pe tron. Domnia Lui e atotputernică.
• Să știi că boala aceasta nu e cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla. Sunt alte lucruri și mai grave. Încearcă să mulțumești Domnului așa cum scrie în Carte ”pentru toate lucrurile”.
• Să crezi Romani 8:28! Foarte important. Extrem chiar. Recitește împreună cu întreaga familie capitolul 8 din epistola lui Pavel către Romani.
• Roagă-te pentru vindecarea ta. Cere și altora să se roage pentru tine. Nu uita că faci parte dintr-un trup numit Biserica lui Hristos. Liniștește-te la gândul că ai frați și surori care se roagă pentru tine.
• Nu fi dezamăgit/ă dacă nu te sună toată Biserica, știi prea bine cu cine ai relații mai apropiate. Formează-ți așteptări realiste. Adu-ți aminte când alții trec prin greutăți îi cauți cu un telefon măcar? Poate vremea aceasta e și o vreme de reflecție asupra comportamentului nostru față de celelalte mădulare din trupul lui Hristos. Oricum, e posibil cu toată slujirea ta și grija arătată față de alții, tu să nu fii tratat/ă la fel, nu murmura. Tu nu slujești cu gândul că vei fi slujit, ci slujești din dragoste față de Hristos și oameni.
• Fă tot ce ține de tine să te tratezi, scopul tău e să te faci bine pentru că Domnul încă are nevoie de tine pe pământ. Familia așteaptă însănătoșirea ta (și șeful de la muncă). Ia medicamentele care trebuie, fă inhalații (această metodă chiar dă randament nu doar în cazul Covid, ci chiar la o răceală banală).
• Păstrează-ți mintea încrezătoare. Duhul omului îl ajută în boală. E biblic și pot mărturisi mulți cât de real e. În mintea ta se dă bătălia, acolo se dă verdictul. Oamenii încrezători în Dumnezeu, în biruința Lui, trec mai ușor, mai repede.

”Duhul omului îl sprijină la boală. Dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?” Proverbe 18:14 VDC

• Carantina e lungă, dar la cei mai mulți timpul efectiv de suferință e mai scurt. Așa că folosește timpul cu înțelepciune. Viața e plină de stres, avem programul foarte încărcat, măcar acum să reușim să ne cunoaștem mai mult unii pe alții și să legăm relații puternice.
• Relația cu Dumnezeu poate a suferit în ultimul timp, de ce nu ar fi acum prilejul unei apropieri? Iar dacă te știi prieten bun cu Dumnezeu, nu-i așa că măreția Lui niciodată nu va putea fi îndeajuns explorată? E adevărată vorba că apropierea de Dumnezeu te face conștient cât de departe ești de El. Rămâne dar îndemnul lui Iacov, să ne apropiem de El și Domnul se va apropia de noi.

”Apropiați-vă de Dumnezeu, și El se va apropia de voi.” Iacov 4:8a VDC

Mulțumiri

Mulțumim Domnului pentru că ne-a ajutat să trecem prin acele momente grele, dar și oamenilor care ne-au făcut o recomandare (fr. Teo Panda) sau au mers pentru noi la farmacie în seara când soția s-a simțit cel mai rău (Beni Caziuc), mulțumiri și familiei Pocol pentru că ne-au furnizat uleiurile esențiale cumpărate din farmacie.

Mulțumim familiilor noastre (Cendeș și Man) care ne-au fost cel mai aproape pe perioada carantinării și care au făcut cumpărăturile în locul nostru. Mulțumiri familiei Vlad care au fost alături de noi moral și prin rugăciune.

Mulțumim atât familiei Irimuș cât și familiei Panda care au împărțit cu noi din bunătățile lor.

O mulțumire deosebită pastorului nostru Suingiu Daniel care ne-a sunat regulat și s-a interesat de situația noastră, Bisericii Maranatha Kapfenberg și tinerilor Bisericii pentru rugăciuni.

Tuturor celor care ne-ați scris sau sunat, mulțumim frumos. Domnul să vă răsplătească!

Sănătate!