Sora Maria a adormit în Domnul

Sora Maria a trecut la cele veşnice. La vârsta de 71 de ani. A fost cel mai în vârstă membru al Bisericii Maranatha din Kapfenberg.

Lupta cu boala nu a fost uşoară, suferința a consumat-o ca pe o lumânare. Trupul surorii Mărioara, cum o numeau apropiații, a fost secătuit de durere.

Nu e simplu să stai şi să aştepți clipa. Trecerea e scurtă, o clipă. Un oftat poate. Ultima gură de aer şi… gata.

Nu e simplu să aştepți plecarea din lumea celor vii atunci când te aduni de durere. Aşteptarea oricum e grea, suferința o accentuează.

Realizez că decesele din Biserica Maranatha, ce-i drept, puține la număr, nu au survenit ca urmare a bătrâneții, ci a bolilor. Ce putere mare are păcatul. Nu, nu pentru păcatul lor, au murit frații şi surorile, ci vreau să evidențiez că plata păcatului înfăptuit de Eva şi Adam e încă în vigoare.

”Vrăjmașul cel din urmă care va fi nimicit va fi moartea.”

1 Corinteni 15:26

La prima vedere, vârsta pe care a atins-o sora Maria, ne face să credem că totuşi a trăit aproape cât scrie la Carte. Pentru cei mai tari vârsta Bibliei este de 80 de ani (Psalmul 90). Însă durerea celor de care se desparte e foarte mare. Aşa e pe pământ. Ne legăm unii de alții (şi bine facem), apoi “ruptura” care se produce (fără anestezie) e dureroasă din cale afară.

Toți ceilalți care au plecat la Domnul din Biserica Maranatha au fost mult mai tineri. Şi totuşi bolnavi. Cu excepția lui Claudiu (vezi aici). Atât boala, cât şi moartea nu țin cont de vârstă. Plecăm pe sărite, nu în ordinea în care am venit.

Sora Maria a ştiut unde pleacă. A fost pregătită. A îndurat suferința cu răbdare şi încredere. Ultima suflare a fost o uşurare. A însemnat curmarea suferinței. Biblia ne asigură că suferința în cerul lui Dumnezeu nu există.

Ne despărțim de cei dragi, dar cu nădejde. Nădejdea revederii. Nădejdea existenței pentru totdeauna în prezența Domnului Isus.