Saul – măreție și decădere

Dumnezeu îl face mare pe Saul. Fizic, Saul, era cu un cap peste bărbații din Israel. Pozițional, Saul era împărat. Primul în regat, apoi urmau ceilalți.

Atotputernicul Dumnezeu păstrează ce e mai bun pentru Saul. Îl călăuzește prin profetul Său, Samuel. Nu e singur Saul. Are parte de acceptarea poporului. Se încolonează vitejii din țară în spatele lui.

Saul e smerit până să fie ales, și puțin după aceea. Saul ascultă până să fie ales. Saul iartă. puțin după ce e ales, pe cei care nu-l acceptă ca împărat. Ce s-a întâmplat totuși cu Saul? Unde e Saul acela smerit, ascultător și iertător?

Viața noastră e într-o continuă mișcare. Apar la tot pasul provocări. Suntem confruntați cu diverse ispite. Suntem noi siguri că după ce ne face Domnul mari, ca pe Saul, rămânem mici în ochii noștri?

Ce va face din tine creșterea salariului? Cum va modifica comportamentul tău urcarea pe o nouă treaptă socială? Vei mai răspunde la telefon celor cu care mai ieri îți plângeai frustrările? Vom mai fi la fel de accesibili după ce am accesat alte dimensiuni ale vieții?

Tu ierți acum că ești la început, dar mâine când te trezești vei fi la fel de binevoitor? Nu te-ai dezmeticit bine de ce mare realizare ”a dat peste tine” și promiți cu surle și trâmbițe că tu rămâi același. Au mai spus-o alții înaintea ta și…

Saul, primul împărat al lui Israel, a gustat puțin măreția, care a fost urmată de decădere. Aceasta datorită alegerilor lui. Să nu fi fost Saul pregătit pentru înălțimea pe care a fost urcat? Tu ești pregătit?

Măreția nu e urmată de decădere, doar atunci când nu uiți Cine te-a făcut mare, ci Îl urmezi pe Cel ce te-a adus în starea respectivă. Smerenie în fața lui Hristos și ascultare de El în cele mai mici detalii, sunt ”ingredientele” care te păzesc de cădere.

Măreția nu e urmată de decădere, atunci când accepți faptul că Cel ce te-a făcut mare are libertatea să facă și pe alții mari, și tu nu trebuie să intri în competiție cu ei. Nu le vei băga bețe în roate, ci te vei comporta corect cu ei și față de ei.

Măreția nu e urmată de decădere, atunci când ești convins că Cel ce te-a făcut mare, nu te-a pus acolo să-ți pierzi capul, ci să-ți ”împlinești bine slujba.” Ai fost făcut mare pentru ca din poziția ta să-ți salvezi neamul (împărăteasa Estera). Te afli unde te afli pentru ca să faci bine celor din jurul tău, nu ca să ”fugărești” nevinovați (David).