Miercurea trădării

Trădare. Ce cuvânt dramatic! Este mai negativ decât „înșelare” – sau cel puțin așa îl percep acum. Trădarea este o formă mai perfidă de înșelare, o înșelare profundă a cuiva pe care, cel puțin pentru o perioadă, l-ai apreciat și ai ținut la el.

Am auzit de trădări între prieteni. Soții și-au trădat soțiile, părinții au rupt legătura cu copiii lor, bisericile și-au renegat pastorii, politicienii au schimbat tabăra, iar armate întregi au întors armele împotriva aliaților lor. Totuși, trădarea cea mai urâtă este trădarea lui Dumnezeu.

Cine dintre noi nu l-a trădat pe Dumnezeu?

Iuda s-a jucat cu focul. Scriptura spune că lui Iuda nu-i păsa de cei săraci, ci de el însuși. Blufa în fața Domnului și a ucenicilor ca un om mărinimos, care susținea cauza săracilor. Însă, când Ioan își scria Evanghelia, el restabilește adevărul și ne arată adevărata față a lui Iuda.

Cine este credincios în lucrurile mici, va fi așezat peste lucruri mari. Accidentele, eșecurile mai modeste și lipsa severității cu noi înșine ne adorm conștiința și ne pregătesc calea către trădarea cea mare. Așa cum spune și proverbul: „Vulpile mici strică viile în floare.”

„Marea trădare”

În cei peste trei ani petrecuți alături de Isus, Iuda a exersat trădarea. A perfecționat arta trădării, iar „capacul” acestei trădări a fost pus în grădina Ghetsimani.

În ultima instanță, nu contează nici numele pe care îl porți (Iuda – lăudat să fie Domnul), nici faptul că ești în prezența Domnului ani de zile, dacă alegi în mod repetat să te compromiți și să nu rezolvi acel compromis. Nu e exclus să vină ziua căderii tale abisale.

„Nu cumva sunt eu, Învățătorule?“

Ai fost ispitit, Iudo, în fel și chip, ai fost înșelat, totuși aveai lângă tine pe Isus, Salvatorul, Mentorul desăvârșit. De ce nu ai profitat de această oportunitate pentru a-ți rezolva situația spirituală?

Nu suntem oare și noi uneori așa? Avem alături oameni mari, prin care Dumnezeu lucrează – sunt ridicați și ajutați toți din jurul nostru, totuși noi nu folosim ocazia?

Reabilitare

În situația de a ne rezolva păcatele suntem și noi, prin faptul că avem intrare nemijlocită la Isus Hristos. Ce facem noi?

Trădarea prinde rădăcini atunci când iubirea de Dumnezeu nu mai este prioritară, iar iubirea de sine preia controlul. De aceea, să nu ne obișnuim cu trădarea, ci să cultivăm o iubire tot mai profundă față de Isus, pe măsură ce înaintăm în vârstă și credință.