Evanghelizare

Motivațiile evanghelizării (2)

În primul articol despre motivațiile evanghelizării vezi aici, am arătat că evanghelizarea sufletelor înstrăinate de Dumnezeu  nu e realizată pentru că nu avem ce face într-o zi anume şi ne umplem timpul vorbind oamenilor despre Isus, ci ne “împing” să ne facem datoria, să evanghelizăm, anumite adevăruri ale Sfintelor Scripturi.

Scopul nostru când evanghelizăm este proslăvirea lui Hristos. Suntem determinați la acțiune de cuvintele Mântuitorului, de a merge şi a face ucenici. Suntem conştienți că omul despărțit de Dumnezeu e prizonier al diavolului şi iubirea pentru sufletul pierdut, e factorul determinant în evanghelizare.

Pe lângă argumentele de mai sus, vreau să mai ofer încă trei argumente/modele pentru care fiecare creştin e trimis să evanghelizeze lumea nemântuită.

Pilda lui Hristos.

Evangheliile ne prezintă un Isus Hristos într-o activitate continuă. Marcu, construiește narațiunea lucrării Fiului lui Dumnezeu, folosind foarte des cuvântul ”îndată”, arătând prin aceasta cât de grăbit și ocupat era Isus cu lucrarea pe care a venit să o facă. 

Domnul Isus declară unul din scopurile lucrării Sale: a venit să predice Evanghelia. Înainte de a muri și a învia, a trăit şi a slujit. A evanghelizat. A făcut cunoscut pe Tatăl. Ne-a prezentat un model de slujire.

Mântuitorul, era conştient de timpul limitat pe care îl avea. Şi folosea acel timp la maxim, ocupându-se de oameni, de cei marginali, de cei arătați cu degetul.

Isus a slujit cel mai mult în Galileea. Ştia prea bine că acei oameni nu vor auzi mesajul Lui dacă se “cimenta” în vreo sinagogă anume sau în coridoarele Templului, dacă “prindea rădăcini” în vreun amvon.

Hristosul a chemat anumite persoane să-L urmeze, comunicându-le clar scopul pe care îl avea cu ei, de ai face pescari de oameni. Înainte de înălțare, i-a trimis să facă ce El a făcut. Şi dincolo de granițele Israelului. Scopul clar al Domnului era răspândirea învățăturii Sale.

Pot fi urmaşul lui Isus fără să fac ce El a făcut? Dacă El a predicat Cuvântul tuturor, pentru mine are o altă misiune? Nicidecum. Pot fi asemenea Lui, iubind, iertând, răbdând, dar să nu evanghelizez? Nici vorbă, tocmai iubirea ne determină la acțiune.

Călcând pe urmele lui Pavel.

În câteva locuri din epistolele pe care le-a scris, apostolul neamurilor cheamă credincioşii să-i calce pe urme, întrucât şi el călca pe urmele lui Hristos. Întrebare retorică: ce activitate a întreprins cel mai mult Pavel?  A călca pe urmele apostolului înseamnă și să fim evangheliști convinși și consacrați. Acasă, dar și departe de casă. Să spunem lumii ce comoară de har se află în jertfa de la Golgota.

Părintele misionarismului a fost Pavel. În condiții extrem de grele, cu riscuri enorme, fostul Saul din Tars predica Cuvântul. Prigonit, evangheliza. Întemnițat, scria epistole. Cuvintele scrise de el schimbă vieți şi după mii de ani, pentru că a scris sub inspirație.

Pavel nu a aşteptat să i se deschidă aeropagul ca să predice Evanghelia, ci a început din piață. Ar fi bine ca să discutăm cu oamenii mai mult decât politețuri, afaceri şi glume. Ei au nevoie de Hristos.

Sfântul apostol Pavel, a răscolit continente predicând cu putere Adevărul. În Asia şi Europa a plantat biserici. El, un om nu prea mare la statură, cu ochii curgându-i a făcut enorm pentru Dumnezeu. Fără maşini cu sute de cai sub capotă, fără avion privat.

Fii un Pavel pentru neamurile tale, pentru vecini, prieteni şi colegi. Calcă pe urmele lui şi evanghelizează. Asumăți riscurile, dar vorbeşte cu oamenii despre Isus.

Modelul bisericii primare.

Tuturor ne place să ne raportăm la Biserica primară, afirmând că Biserica noastră se aseamănă cel mai mult cu ea. Avem doctrina şi practica corectă. Ne rugăm, facem studiu biblic, suntem organizați în comunități de credincioşi şi ne împărtăşim cu Sfintele Taine.

Biserica primară a fost o biserică mărturisitoare. Prin apostolii ei dar și prin membrii ei. După prigoana dezlănțuită cu ocazia uciderii lui Ștefan, credincioșii au fugit din Ierusalim. S-au împrăștiat toți în afară de apostoli. Detaliul surprins de Luca este următorul: ”Cei ce se împrăștiaseră mergeau din loc în loc și propovăduiau Cuvântul.” Faptele Apostolilor 8:4 VDC. Asta așteaptă și Dumnezeu de la noi, oriunde mergem să predicăm Cuvântul.

Samaria, cetatea aceea idolatră, plină de ocultism și vrăjitorie, a fost mântuită prin lucrarea Bisericii din primul secol. Filip le-a predicat Cuvântul și ei au răspuns pozitiv lui Dumnezeu.

Aceeași credincioși împrăștiați din cauza prigoanei au ajuns în Fenicia, Cipru și au pus bazele Bisericii din Antiohia. O Biserică multiculturală. O Biserică care a fost la rândul ei centru de misiune. Duhul a vorbit Bisericii să trimită în lucrarea de evanghelizare pe Pavel și Barnaba.

Ce ne motivează să evanghelizăm? Modelul Domnului nostru. El asta a făcut cel mai mult, a predicat. Apostolul neamurilor Pavel, tot ce el a reușit să facă pentru Împărăție, ne este un exemplu demn de urmat. Privim la Biserica primară cu admirație și ne umplem de râvna să răspândim și noi Evanghelia.

Doamne ajută!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *