Despre nesupunere în pandemie

Perioada aceasta a pandemiei a făcut să se observe, mai mult ca altădată, o poziționare diferită a unei părți a populației vizavi de restricțiile impuse de către guvern.

Nesupunerea în postmodernism e oricum la cote alarmante. Autoritatea în sine e greu de acceptat. Fie că e vorba de guvern, profesor, pastor sau părinte. E drept că nesupunerea uneori e alimentată de autoritatea care cere supunerea noastră. Cu toate acestea, creştinii au extrem de puține motive pentru a nu se supune, în speță ne referim la situațiile când legile emise de autorități intră în conflict cu exercitarea credinței. Am fost şi vom fi provocați să alegem dacă ne trădăm Domnul printr-o obediență față de oameni.

Interpretăm greşit

Istoria mai îndepărtată dar şi cea recentă ne arată că, noi creştinii am interpretat greşit anumite evoluții ale societății cât şi descoperiri tehnologice. Nu de puține ori am respins în faza de început creații ale oamenilor pe motiv că sunt lucrarea Diavolului şi a lui Anticrist. Numărul 666 şi sfârşitul vremurilor au trezit interes mare printre creştini. Cipul este o temă recurentă în rândul creştinilor, cip pe care nu am avut nici o problemă să-l folosim acolo unde am văzut că ajută, sub capota maşinii. Nu minimalizez tema cipului şi nu neg că semnul fiarei poate presupune implantarea unui cip. Aproape tot ce am respins la începutul apariției lor, folosim astăzi fără nici o problemă.

Nesupunere selectivă

Restricțiile pentru perioada grea pe care o traversăm sunt cunoscute. Pentru unii sunt de neacceptat. Împotrivirea față de reglementări nu înseamnă că nu ne supunem acolo unde am avea ceva de pierdut. Nimeni nu recurge la măsuri extreme doar să braveze. Nu ne riscăm locul de muncă pentru faptul că nu agreem purtarea unei măşti.

Oamenii care guvernează în societatea unde noi ne ducem existența nu sunt perfecți şi poate uneori au şi agende ascunse, dar privind la riscul înbolnăvirii de Covid mă întreb de ce nu putem să ne depăşim condiția şi să acceptăm hotărârile emise?

Supus şi pentru că vă prețuiesc

A respecta restricțiile impuse de autorități, înseamnă nu doar protejarea mea ca individ, ci şi a celor cu care intru în contact. Nu pot să-mi afirm prețuirea pentru aproapele meu şi în acelaşi timp să-l pun în pericol.

Românul, care s-a născut, ori a devenit priceput la toate, egal că e inginer sau un simplu muncitor necalificat, nu ezită să emită păreri care să contrazică pe cele ale unor specialişti.

Luptând împotriva propriei autorități

Obiectând la decizia unei autorități competente indiferent cine sunt eu, lovesc în mine însumi. Nesupunerea față de autoritatea aşezată deasupra mea, îmi va afecta propria autoritate, fie că vorbim de poziția mea de părinte în familie sau chiar în biserică. Nu pot să cer supunere când pe mine mă caracterizează o nesupunere cronică.

E bine de luat seama. Pe termen mediu şi lung, nesupunerea mea va eroda autoritatea încredințată mie.