Crucificatul biruitor

Un Om legat la mâini, înconjurat de niște canalii, participând la propriul proces nedrept, nu poate fi decât un nefericit căruia să-i plângi de milă.

Acel Om, este, a fost, cel mai mare Om, singurul Om, în adevăratul sens al cuvântului.

Omul, a cerut femeilor care-L conduceau spre locul execuției să nu-L plângă pe EL, ci pe ele și pe copiii lor. În fața acestei imagini dezolante, a unui Isus, desfigurat de cruzimea soldatului roman, să-i plângem de milă, pare răspunsul cel mai natural.

Isus a venit pe pământ cu o misiune deosebită. A avut succes în predicare, a fost urmat de mulțimi de oameni. Bolnavii care cereau vindecare o primeau, cei posedați de draci, erau eliberați și își recăpătau din nou propria viață.

A fost cel mai de succes lider, analizat după intergritatea, după originalitatea și relevanța învățăturii prezentate, și după orice criteriu am dori să-L evaluăm. Și totuși, pentru că s-a poziționat împotriva sistemului religios, a sfârșit condamnat și ucis prin crucificare.

Privind întreaga lucrare desfășurată, însă văzând finalul subit și crud, ai putea adăuga la lista de lideri importanți, dar cu impact minor, încă un mare lider, vizionar, care nu a fost înțeles de generația Lui și care a plătit cu viața pentru aceasta. Lucrurile nu stau însă deloc așa.

”Eșecul” lui Isus nu a fost eșec, ci cel mai răsunător succes. Ce a realizat Domnul la cruce, schimbă destine de mii de ani. Suferința suportată cu demnitate, a fost mijlocul prin care a putut să-și atingă obiectivul misiunii Lui. Acesta a fost drumul, calea spre salvarea oamenilor creați de El.

Isus nu cere mila noastră, ci inima noastră. Să nu lăcrimăm gândindu-ne la piron, suliță, cununa de spini sau chiar la umilința și stigmatul suferit, ci să ne plângem păcatele și să renunțăm la ele.

Dacă putem vorbi de o atitudine care-L poate ”răsplăti” și bucura pe Mântuitor, acea atitudine ar fi de predare a inimii Lui, urmată de dedicarea întregii vieți în folosul Împărăției Hristosului glorificat.

Lecția care se cere învățată de noi azi, este că suferința și aparentul eșec pot să lucreze spre propășirea noastră. De fapt Hristos poate transforma cele mai mari suferințe în izvoare de împlinire.

Așadar, nu lăsa suferința să te îngenuncheze. Suferința ta poate da naștere unei lucrări mărețe care să impacteze generații întregi. Suferința lui Isus aduce mântuire de peste 2000 de ani.