Discernerea gândurilor

Mintea e locul gândurilor. Se spune că nu putem împiedica gândurile să ne treacă prin minte, dar putem influența ce fel de gânduri vom avea. E important să ne impunem limite: unde vom merge și ce anume vom face, cu ce fel de oameni ne vom întâlni și ce fel de preocupări ne vom forma. Toate acestea vor genera gânduri, şi parte din gânduri vor deveni fapte. De la gânduri pleacă totul. Vedem şi gândim, apoi aplicăm. Auzim şi analizăm în minte, apoi practicăm..

Vin gânduri multe în mintea noastră. Va trebui să deosebim gândurile, să le discernem. Dumnezeu comunică cu omul şi prin intermediul gândurilor. Despre Diavol, citim în Biblie că se poate preface într-un înger de lumină. Asta înseamnă că va încerca să ne amăgească, fără ca noi să realizăm acest fapt. Creştinul trebuie să fie în stare să facă diferența între gânduri, acceptând pe cele bune şi respingând pe cele rele.

Întrebarea care face obiectul acestui scurt eseu este privitoare la cum anume vom determina, proveniența gândurilor. Ce califică gândurile ce vin în mintea noastră ca fiind gânduri venite de la Dumnezeu? Ce ”unelte” vom folosi, ce standarde, ca să identificăm gândurile prin care Dumnezeu caută să ne vorbească?

În alcătuirea răspunsurilor la întrebările formulate, vom apela la o întrebare. Cum îl putem cunoaște pe Dumnezeu, ca să știm cum gândeşte El? Prin ce mijloc?

Dumnezeu s-a revelat pe Sine şi ne lasă să-L experimentăm la nivel cognitiv prin intermediul Cuvântului sacru. Așadar, primul răspuns la întrebarea ce ține de identificarea provenienței gândurilor, este cel privitor la preocuparea noastră pentru a ajunge să cunoaștem Cuvântul lui Dumnezeu. Cu cât vom dobândi mai multă cunoaștință a Sfintelor Scripturi, cu atât mai mult îl vom cunoaște defapt pe El, autorul textelor biblice, pentru că El este Cuvântul.

Nu te vei rătăci, nici nu vei fi înșelat dacă împlinești Coloseni 3:16. “Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înţelepciunea..”

Pavel le spune celor din Colose că aşa trebuie să fie viața lor, asta e normalitatea. Debusolarea noastră e rodul necunoașterii Scripturii. După cum oamenii care nu se lasă clătinați de orice gând sau învățătură auzită, reușesc aceasta fiindcă cunosc Biblia și sunt tari ancorați în adevărurile ei.

Mântuitorul ne-a vorbit că va trimite după înălțarea Sa la cer un Mângâietor care va fi cu noi. Va lua din ce este al lui Isus și ne va descoperi. Pe lângă Scriptură, un alt ajutor în deosebirea gândurilor e Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Relația apropiată, ascultarea necondiționată de Duhul Sfânt va face ca să avem parte întotdeauna de îndrumarea Lui.

Trebuie afirmat explicit că această călăuzire a Duhului, va fi în concordanță cu Biblia. Niciodată povața Duhului Sfânt nu va trece sau ieși din Scripturi. Această experiență a omului privitor la îndrumarea Duhului e una subiectivă pentru faptul că, nu poate fi verificată de alții. Oricine poate să spună orice și să pună totul în seama Duhului Sfânt. Sfintele Scripturi însă sunt adevărul absolut al lui Dumnezeu, revelația încheiată căreia nu i se mai poate adăuga nimic.

În loc de concluzie, cine vrea să deosebească gândurile, să stea aproape de Cuvânt şi să dezvolte relația cu Duhul Sfânt. Relația se dezvoltă arătând interes, deschidere şi ascultând de Duhul Domnului. Aproape de Cuvânt presupune, atât citirea, memorarea, meditarea cât şi împlinirea lui.