Iubirea de sine – perspectiva pozitivă

Ne iubim pe noi înșine. Așa se explică și reacțiile noastre atunci când suntem atacați sau atunci când ne este afectată imaginea. Reacția spune totul despre felul nostru de a ne iubi.

Domnul a spus în Scripturi să ne iubim aproapele ca pe noi înșine. Așadar avem un standard al iubirii aproapelui. Înainte de a ne iubi semenul, prima poruncă are în vedere iubirea de Dumnezeu. Mai întâi iubește-L pe Dumnezeu, apoi te vei iubi pe tine în mod corespunzător, urmează semenii.

Apostolul Pavel atinge și el tema iubirii de sine în epistola către Efeseni unde scrie despre căsătorie. Nimeni nu își urăște trupul, ci îl îngrijește. Acesta e sensul iubirii sinelui, îngrijirea.

Trupul nostru este Templul Duhului Sfânt. Dumnezeu se arată hotărât să nimicească pe cel ce distruge Templul Duhului Sfânt. Atenție ce faci cu trupul. Dumnezeu nu se lasă să fie luat în râs. Cuvântul Lui se împlinește întocmai.

Acum, după tot ce am scris în evidențierea sinelui pe care îl iubim, spor la iubit sinele în limitele așezate de Scriptură. Îngrijește-te de trup. Hrănește-l și fă tot ce poți ca să onorezi Numele Domnului și să fii de folos aproapelui tău.

PS. Despre iubirea de sine negativă voi scrie în curând!