Viață creştină

Supraviețuind pandemiei!

Creștinismul a rezistat în vremuri mult mai tulburi ca cele de astăzi. Biserica are o promisiune certă în afirmația Domnului ei: ”..porțile Locuinței morților nu o vor birui” (Matei 5:18). Aduceți-vă aminte de cuvintele lui Petru, ”dar Cuvântul Domnului rămâne în veac” (1 Petru 1:25a), prin urmare putem avea încredere în promisiunile lui Hristos.

Biserica nu va dispărea.

Biserica universală va depăși această stare de fapt. De peste 2000 de ani, tirani și despoți se chinuie să distrugă Biserica lui Hristos, dar ea, mai tare își afirmă scopurile. Încă 2000 de ani să mai existe lumea și creștinismul tot nu va putea fi stârpit.

Chestiunea cea mai arzătoare, pe care vreau să o aduc în discuție, este dacă eu ca creștin și Biserica locală vom trece de această ”cruciadă” a virusului și a mass-mediei. După ce se va încheia această vreme a restricțiilor, credința mea, va mai putea fi afirmată? Biserica locală, înțeleasă ca suma credincioșilor dintr-o anumită arie geografică, cum se va prezenta atunci când ușile ei vor putea fi din nou larg deschise?

Un fapt acceptat este că și în vremuri grele și mai puțin grele s-au găsit oameni care să renunțe (chiar şi indirect) la credința lor în Isus Hristos. În tot occidentul s-au închis Biserici şi asta nu de azi, nici de ieri. Bisericile “Apocalipsei” nu mai există de mult timp. Bisericile cărora le-a adresat Pavel epistole, sunt istorie. Biserica nu dispare odată cu lepădarea de credință a unuia sau a altuia, nici cu închiderea Bisericii locale.

Credincios şi în pandemie.

Indiferent dacă Biserica locală își deschide ușile sau sunt menținute (încă) închise, am datoria față de sufletul meu să stau aproape de Domnul. Existența mea spirituală va depinde de seriozitatea și responsabilitatea mea.

Această perioadă trebuie să fie o vreme de cercetare pentru mine, în care să înțeleg și rolul Bisericii, dar să îmi iau în serios şi datoria de creștin. Ar fi necesar să realizez că Biserica nu poate să facă pentru mine ce trebuie să fac eu. Acest adevăr e valabil și privitor la ”Biserica online”. Nu putem să ne amăgim cu ideea că o predică ascultată pe zi, rezolvă creșterea spirituală, asemănarea mea cu ”chipul Fiului Său”.

Afirmăm cu tărie adevărul că, mântuirea e personală, dar se păstrează, se duce mai departe în mijlocul comunității (a se citi Biserică). Rolul Bisericii nu poate fii substituit de nimic altceva, câștigul părtășiei frățești este enorm. Să nu uităm totuși că noi nu locuim în clădirea Bisericii ci în mijlocul societății necreștine. Asta înseamnă că avem o responsabilitate impresionantă în mijlocul activității zilnice, și anume grija față de propriul suflet. Indiferent dacă ne adunăm sau nu împreună, trebuie să fiu atent cu nevoile sufletului meu.

Disciplinat spiritual.

Creștine, existența ta spirituală, are de-a face cu activități spirituale ca rugăciunea chiar stăruința în rugăciune, cu Scriptura, cu citirea, memorarea și studierea Cuvântului lui Dumnezeu. Postul e un alt mijloc de luptă împotriva firii pământești, fire care vrea să omoare sufletul tău.

Vizibilitatea vieții spirituale e evidentă mult mai mult în slujirea aproapelui, decât într-o închinare efervescentă. Prin urmare, trimite un mesaj, fă o vizită, caută un bolnav. Nu uita nici dărnicia creștină.

Biserica locală e compusă din creștini ca mine și ca tine. De mine și de tine depinde, dacă Biserica locală va mai exista.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *