Biserică

Nașterea lui Isus, între profeție și realitate

Unicitatea nașterii Mântuitorului

Nașterea lui Isus a fost unică pentru că a fost profețită cu mii de ani înainte, pentru că Isus s-a născut dintr-o fecioară și cel mai important datorită scopului cu care s-a născut. Nimeni nu s-a născut cu o așa mare misiune de a plătii pentru păcatul tuturor oamenilor. Datorită lui Isus se publică  și această revistă care promovează mântuirea cea mare a Dumnezeului nostru.

Mari bărbați ai lui Israel s-au născut într-un mod miraculos (Isaac, Samson, Ioan Botezătorul), dar prezicerea nașterii lor nu a fost anunțată cu așa mult timp înainte și misiunea lor ori cât de importantă a fost nici nu s-a apropiat de misiunea Domnului Isus.

Isus a fost născut dintr-o fecioară, ori așa ceva nu a mai avut loc vreodată. Nici până atunci și nici de atunci înainte regula unirii unui bărbat cu o femeie pentru a avea loc procreerea nu a putut fi anulată. Isaia anunța cu sute de ani înainte că ”fecioara va rămâne însărcinată..” (Isaia 7:14). Oare ce a gândit ”evanghelistul Vechiului Testament”? Nu s-a oprit să se gândească de două ori dacă nu cumva s-a strecurat o eroare umană? Fecioara să nască? Așa s-a profețit, așa s-a întâmplat. Realiatate a corespuns întocmai profeției.

Împlinirea profeției lui Mica

Profeția despre nașterea lui Isus a fost specifică iar împlinirea ei exactă. Locul unde avea să se nască a fost prezis cu exactitate. Betleemul a căpătat așadar un loc special în istoria lumii. Oridecâte ori se celebrează nașterea lui Isus, se face referire la localitatea Betleem. Colindele care se cântă, mesajele pe care predicatorii le rostesc conțin referirea la locul nașterii Domnului (Mica 5:2).

Iosif nu locuia în Betleem. Nu exista nici o probabilitate ca viitoare mamă a lui Isus să viziteze  Betleemul și cu atât mai mult înainte ca să nască. Uman de multe ori profețiile par nerezonabile și există un așa mare pericol ca să ne pronunțăm cu necredință, facem asta doar atunci când îl excludem pe Dumnezeu din ecuație. Avea să spună Domnul Hristos ucenicilor care luau în calcul doar umanitatea lor, că aceleași lucruri care la oameni sunt imposbilie la Dumnezeu sunt posibile.

A mișcat Dumnezeu lucrurile ca profeția nașterii în Betleem să fie veridică. Recesământul, liderul lumii la ora aceea și evident supunerea lui Iosif. Poate fi Iosif un exemplu pentru noi, de supunere față de autorități? În mod sigur. A fost mânat Iosif de un spirit civic când s-a dus să se înscrie acolo unde a fost născut? Da. Ce nu știa Iosif era că supunerea lui civică conducea la împlinirea unei importante profeții vechi testamentare.

Profetul lacrimilor prezice lacrimi şi jale

Nașterea Unsului a produs bucurie. ”O mare bucurie pentru tot norodul ” (Luca2:10), anunța îngerul. S-au bucurat părinții și magii, chiar păstorii. Pe de altă parte nașterea lui Isus a fost și motiv de plâns chiar dacă indirect. Ieremia a profețit lacrimi amare și țipete în Rama (Matei 2:17,18). Irod prin diabolismul lui caracteristic a ucis fără remușcare ca să-și protejeze tronul.

Profeția lui Ieremia a fost da și amin pentru că venirea lui Hristos a întâmpinat opoziție încă de la naștere. Poate semnul cel mai expresiv al decadenței umane din peroada când s-a născut Domnul, a fost observată la Irod prin uciderea pruncilor. Te lupți cu cei care pot lupta cu tine ca să-ți aperi ce ai dobândit prin mari sacrificii, dar nu te atingi de băiețeii de la doi ani în jos, copilași lipsiți de putere nu doar să lupte cu tine, ci chiar să se apere.

Implicațiile împlinirii profețiilor

În fața împlinirii exacte a profețiilor privind nașterea Mântuitorului nu avem decât să recunoaștem încă odată că numai Dumnezeul Scripturilor e cu adevărat Dumnezeu. Aceasta e implicația majoră a profețiilor rostite cu mii și sute de ani în urmă și împlinite în cele mai mici detalii. Să recunoaștem că El e Dumnezeu.

Cine a prorocit aceste lucruri de la început și le-a vestit de mult? Oare nu Eu, Domnul? Nu este alt Dumnezeu decât Mine, Eu sunt singurul Dumnezeu drept și mântuitor, alt Dumnezeu afară de Mine nu este.” Isaia 45:21b

Împlinirea profețiilor mesianice privind nașterea lui Isus și nu numai, ne oferă încă o implicație care are de-a face cu credincioșia Lui căreia trebuie să-i răspundă încrederea noastră. Dacă Dumnezeu a prezis întruparea Fiului Său și a împlinit în detaliu fiecare profeție, oare Dumnezeu nu își va împlinii tot Cuvântul rostit de El? Cu siguranță. Atitudinea noastră trebuie să fie una de încredere în Dumnezeu că poate și că va face ce ne-a promis.

Lăudat fie Dumnezeul care prorocește și ce prorocește se întâmplă întocmai.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *