Tineret

Confesiune

Încerc să scriu pe o temă de slujire care are reverberații în viața mea. Ceea ce citiți e mai mult decât un articol, eseu, devoțional şi aceasta din cauza faptului că voi vorbi la persoana întâi. Voi scrie (și) despre mine.

Toamna aceasta e toamna cu numărul cinci de când slujesc ca lider de tineret în Biserica unde mă închin. În toamna lui 2016, pastorul Bisericii mi-a propus să “preiau” tinerii, să-i slujesc.

Începutul a fost timid. Orice schimbare necesită acceptare. Aveam nevoie să fiu acceptat. Să fiu privit ca un lider. Liderul lor. M-au acceptat verbal, teoretic. Nu am simțit că nu au avut încotro. Însă acceptarea mea “deplină” a necesitat timp. Acum, deplin, e un cuvânt mare. Nu operez cu unanimități.

Mărturisesc că mi-a făcut onoare propunerea de a sluji tinerilor. Acum onoarea a lăsat loc responsabilității și pasiunii. M-am apucat de treabă cu entuziasm. Nu ştiam ce înseamnă, “cu ce se mânâncă”, dar am făcut ce am ştiut și crezut că trebuie să fac.

Aveam o întâlnire săptămânală (vinerea), în care se aştepta să cântăm, să ne rugăm, să învățăm din Scripturi..

Responsabilitatea principală a unui lider de tineret este să slujească tinerii şi să organizeze pentru tineri. Am slujit, dar nu destul. Puteam mai mult şi mai calitativ. Am coordonat lucrarea tinerilor organizând mai mult decât o întâlnire săptămânală în ziua de vineri. Puteam mai mult să organizez, regret că nu am reuşit mai mult.

Am avut (încă am) parte de o echipă deosebită la “laudă și închinare”. Ce îmi produce bucurie este că am văzut cu ochii mei cum s-au format lideri pentru a conduce tinerii în cântare. Mai mult fete decât băieți. Domnul a făcut ca şi pe partea de predicare să crească băieți buni.

Acum când încep al cincilea meu an de slujire a tinerilor îmi analizez lucrarea. E vremea în care mă gândesc ce am reuşit dar mai mult ce nu am reuşit să fac. Fără să neglijez organizarea de evenimente şi întâlniri, consider că e mai important să slujesc tinerii. Și mă tem că nu am reușit foarte mult să-i slujesc, deși mi-am propus și cine mă cunoaște, știe că sunt trup și suflet pentru tinerii mei!

În cei patru ani scurşi “mi-au trecut prin mâini” mulți tineri. Unii pentru perioade mai scurte de timp, alții pentru mai mult timp. Mă întreb cum i-am influențat? Cât de mult? Oare o mică părticică din ce sunt ei azi spiritual, i-am influențat eu? Îmi doresc ca într-o zi să aud că ființarea mea alături de ei i-a ajutat să stea aproape de Domnul. Mă doare pentru tinerii care au părăsit pe Domnul, dar încă nu ard ca Pavel. Cine cade în păcat şi eu să nu ard?” 2 Corinteni 11:29

În fiecare an câțiva dintre tineri se căsătoresc. Cât am vorbit pe subiectul acesta? Prea puțin.. dacă nu sunt aşa de pregătiți pentru căsătorie îmi reproşez şi sunt decis ca pentru cei care încă nu s-au căsătorit, să folosesc timpul pentru ai sfătui cât ştiu şi eu.

Lucrarea mea la tineret nu va fi veşnică. De aceea îmi propun să dau tot ce e mai bun din mine ca să le fiu tinerilor cât mai de folos. Acesta e motto-ul sub care încep să mă reîntâlnesc cu tinerii mei dragi din Maranatha.

În loc de concluzie, vreau să las ceva practic pentru cei care ați avut răbdarea să citiți până aici.

E aproape imposibil ca să trăiți singur. Aveți poate un soț, soție sau copii. Părinții, frații, prietenii şi colegii cu siguranță completează proximitatea vieții voastre. Unii sunteți lideri spirituali. Mă rog să realizați faptul că, cei care sunt lângă voi sunt aşezați pentru a-i influența. Nu aveți mult timp. Folosiți fiecare ocazie.

°Fotografia evidențiază botezul nou – testamentar din Biserica Maranatha Kapfenberg, anul 2019

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *