Familie

Salvează-ți copiii prin Evanghelie!

Vecinul lui Winston Smith, tovarășul Parsons, avea doi copii. Un băiat și o fată. Parsons era tare mândru de ei, fiindcă dovedeau că munca Partidului are efect asupra minților lor.

Într-o seară, tovarășa Parsons, pentru că soțul ei lipsea de acasă, îl roagă pe vecinul de bloc, tovarășul Windston, să-i desfunde ghiuveta. Aici, după micul ajutor oferit, Smith este întâmpinat cu pistoale de jucărie și este acuzat de copii de doar 9, respectiv 7 ani că e trădător, spion eurasian și criminal în gândire. Copiii își continuă tirada, amenințându-l pe Smith că îl vor împușca, vaporiza și băga la ocnă. Tovarășa Parsons își scuză copiii, afirmând că sunt nemulțumiți pentru că nu au putut merge să asiste la spânzurarea prizonierilor.

Plecată într-o excursie cu clasa ei, fiica lui Tom Parsons împreună cu câteva colege, urmăresc un om care li se pare suspect. Îl denunță pe acesta de cine știe ce fapte reacționare și omul este arestat. Parsons povesteşte cu mândrie fapta ficei ei, remarcând atașamentul ei față de sistem.

Ultima întâlnire a lui Winston Smith cu Parsons Tom are loc în beciurile Ministerului iubirii. Winston își chestionează ex-colegul de muncă și ex-vecinul din ce cauză a ajuns un om ca el, devotat trup și suflet Partidului, să fie arestat. Parsons recunoaște că e vinovat de crimăgândit. În timp ce dormea, a rostit cuvintele ”Jos cu Fratele cel Mare”, iar fetița lui l-a urmărit și auzindu-l l-a denunțat. Tom Parsons nu e supărat pe fetița lui de doar 7 ani, ci se felicită că a crescut-o într-un spirit corect.

Cele trei paragrafe sunt parafrazări din cartea lui George Orwell, 1984. Am citit-o săptămâna aceasta și ce m-a marcat cel mai mult au fost felul cum au fost prezentați copii. Partidul avea o singură intenție cu copiii membrilor de partid, să-i crească ”corect” pentru stat. Atâtea asemănări sunt între sistemul din Oceania descris de Orwell (cartea e ficțiune) și sistemul nostru încă democratric, dar care pare-se că urmează agenda Partidului din Oceania.

”Fratele Cel Mare” e deja cu ochii pe noi, ne controlează nu așa ca în ”1984”, dar destul de mult. Cazul Bodnariu, dar acum și intervenția liderilor Europei privind recomandarea de a nu mai folosi cuvintele mamă și tată, arată foarte clar intențiile elitei. Tele-ecrane avem și noi, le-am cumpărat de bunăvoie. Diferența este că încă nu suferim repercursiunile suferite de cei care ca Smith sau Julia, au dorit să fie normali în mijlocul unei societăți închise, controlate de Partid și de acoliții Fratelui cel Mare.

Privind la lumea ce se creionează din ce în ce mai mult ca fiind o lume neprietenoasă cu noi creștinii, mă gândesc la copii noștrii. Ei vor trăi (dacă nu va veni încă Domnul) într-o lume total diferită de a noastră. Nu din teama că ai noștrii copii ne vor trăda pentru crezul nostru, ci din iubirea pentru sufletele lor, trebuie să ne facem mai mult datoria față de ei.

Cam asta am vrut să spun. Să îndemn ca noi părinții să ne focusăm mai mult ca până acum pe transmiterea Evangheliei unor copii bombardați de tehnologie și de un sistem din ce în ce mai pornit împotriva naturalului. Asta fără să mai luăm în calcul aversiunea lor față de Dumnezeu, creștini și supranatural.

Iar cuvintele acestea, pe care ți le poruncesc astăzi, să le păstrezi în inima ta. Să le întipărești în mintea copiilor tăi și să vorbești despre ele când vei fi acasă sau în călătorie, când te vei culca sau când te vei trezi. 

Deuteronom 6:6,7

2 comentarii

  • Răzvan Bonaț

    Este o imagine perfectă și chiar foarte apropiată de zilele noastre, prin ce-a ce ai scris frate Samuel.
    Articolul acesta este un semnal de alarmă pentru toți care ignoră simptomele unei societăți care la scos pe Dumnezeu din ecuația ei.
    Dumnezeu să te binecuvinteze.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *